Poetului Eminescu, şcoala comunistă i-a înălţat osanale cu atâta zel încât a intoxicat generaţii întregi, îngropând orice emoţie sinceră sub fraze de lemn şi comentarii prefabricate. În acelaşi timp, jurnalistul a fost lăsat voit în umbră, din jenă faţă de unele afirmaţii incomode, cum ar fi cele cu tentă antisemită.

În mod ciudat, după 1989 lucrurile [...]

A scrie, a compune, a picta…înseamna a marturisi, pentru a putea împartasi cu ceilalti.

Din aceasta perspectiva, am putea spune ca actul de a crea pe tarâmul artelor (literare, muzicale, vizuale sau scenice) releva, în felul sau aparte, o dimensiune a sacrului.

Fragmente. Întrebari, cautari…si raspunsuri, respiratii

Considerind aceste realitati:
- totalitarismul editorial, regim in care scriitorul-artist autentic este doar un salariat la bunul plac al editorului;
- supra-productia globala de carte, datorata ultra-specializarii autorilor de carte, dintre care numesc biografii, facatorii de thriller si de soap-opera

O poveste uluitoare!

Născut în 1950 la Bucureşti, dintr-o familie de intelectuali, absolvent strălucit al Academiei de Arte Plastice. De foarte tânăr, se dovedeşte o personalitate tumultoasă, cu o cultură care deseori complexează pe cei din jurul său. Trăieşte de timpuriu cu sentimentul că are de îndeplinit o misiune, un destin, iar destinul său este opera [...]

Experientele anterioare de cativa ani, cu mici exceptii, m-au dezamagit destul de rau. Asa ca am inceput fara sa vreau sa caut limita clara intre realitatea teatrului romanesc si vehementa snobilor (marea majoritate de sex slab – scuze) care merg la teatru ca e trendy, ca e un deliciu intelectual, sau ca asta ar inseamna [...]

Există filme care nu-ţi spun foarte multe, atunci când le vezi prima dată. În mod neaşteptat, însă, cu cât trece timpul ele cresc în mintea ta, în loc să fie date uitării. Poate că nu erai în starea potrivită pentru a le recepta, poate că nu erai capabil să digeri totul dintr-o dată, sau poate [...]

Îmi amintesc ca am primit la un moment dat o invitatie la un concert al unui celebru si mult-mediatizat pianist chinez. În ciuda entuziasmului majoritatii, mie mi s-a parut un soi de maimutica dresata si am înteles de ce glumea un amic pe seama lui, spunând: hai sa ascultam niste Mozart chinezesc. Intr-adevar, atâta show [...]

Am inceput sa ma uit la filme de Aki Kaurismaki de la inceputul anului. Au fost, ca sa zic asa, doua inceputuri intr-unul. Un start pentru un alt start. Sau poate mai degraba o pauza, o nemiscare, o oaza de liniste intr-o mare de zgomot, urlete, impuscaturi si explozii, masini sarind in aer si teroristi [...]

(replica la articolul: Dar mie îmi place proaspat!)

Până de curând, aş fi zis şi eu că bietul iubitor de teatru nu prea mai are de ales. La fel zic mulţi dintre prietenii mei, şi cam din aceleaşi motive; unii au ajuns chiar să refuze total să mai meargă la teatru, în urma [...]

Impresiile mele, mai vechi sau mai noi, despre piesele de teatru văzute în Bucureşti, sunt cristalizate în jurul a două tipuri principale de abordări, pe care le voi descrie în cele ce urmează.

Prima este totodată şi cea mai veche. Un fel de “dulcele stil clasic”. Este tipul de abordare în care fiecare actor îşi “execută″ [...]

Cineva îmi spunea odată că, în orice roman, personajul principal e întotdeauna autorul. Nu ştiu despre alţii, dar pe mine, în “Maestrul şi Margareta”, dintre toate personajele, cel mai mult m-a impresionat scriitorul însuşi. Catharsis-ul pe care îl realizează e unul care trebuie interpretat, după părerea mea, în cheie mistică.

Coperta Editiei Penguin [...]