O scrisoare pierduta dar interceptata

Postat de: - 21/02/2009, 13:50 2 comentarii, 186 vizualizari

Decizii precum cea privind introducerea datelor biometrice în pasapoarte, sau cea privind facilitarea interceptarii si înregistrarii convorbirilor telefonice, justificate în numele unui concept ambiguu numit “siguranta nationala”(national security), i-au dus pe multi cu gândul la lumea lui Big Brother, imaginata de George Orwell în romanul “1984″. “Fratele cel mare” stie tot ceea ce faci si tot ce vorbesti, ochiul si timpanul lui te urmaresc peste tot – desigur, numai si numai pentru binele tau. Pentru ca tu sa fii în siguranta, în raport cu un dusman nevazut dar cumplit, care te ameninta în fiecare secunda de unde te astepti mai putin… Cam asta spun cei care se erijeaza în aparatorii sigurantei nationale.

Drept raspuns, pe de o parte, s-au auzit voci care au protestat, în numele drepturilor omului, împotriva unor asemenea masuri, considerându-le o încalcare nejustificata a intimitatii personale si un precedent periculos pe calea îngradirii libertatilor fundamentale.

Pe de alta parte, s-au auzit si multe voci care, pe buna dreptate, si-au pus întrebari de genul: la urma urmei, de ce m-as simti vizat sau deranjat de astfel de masuri, când eu sunt un cetatean pasnic si nevinovat? N-am nimic de ascuns, n-am facut si n-am de gând sa fac nimic rau. N-are decât sa ma urmareasca oricine are chef, si sa asculte ce vorbesc la telefon pâna nu mai poate… n-are cine ce sa-mi reproseze, n-am încalcat nicio lege. Astfel de masuri nu dauneaza cu nimic cetateanului de rând; numai pe infractori, pe mafioti, pe teroristi îi pot deranja cu adevarat…

Atât de mult s-a discutat pe marginea acestor argumente, încât n-are rost sa mai insist. Eu doar simt nevoia sa punctez un aspect care mi se pare esential, si care pare sa fi fost trecut cu vederea.

Daca terorismul – ca de la el a pornit totul – a ajuns sa ne loveasca si sa ne sperie, e în mare parte si pentru ca aceia care trebuiau sa ne apere în fata unor asemenea amenintari nu si-au facut datoria. Drept urmare, logic ar fi ca ei sa raspunda de neglijenta lor, iar masurile luate sa vizeze demisii de sus pâna jos, restructurari, o noua strategie, personal mai bine format etc. În loc de asta, constatam ca terorismul e un fel de fenomen al naturii: aflam ca a trecut pe la unii sau pe la altii, ca a facut victime si a provocat pagube – precum urganul Katrina – iar noi, cu totii, trebuie sa platim factura. Platim functionari, experti, deplasari si conferinte, platim o armata de agenti de tot felul, platim servicii secrete…dar nu ca sa se infiltreze mai bine, nu ca sa-i spioneze pe suspecti, nu ca sa le anticipeze miscarile, ci ca sa ne urmareasca tot pe noi si sa ne asculte ce vorbim.

De aceea, discutia despre libertatile individuale versus siguranta nationala – care, în fond, este o discutie despre cetatean versus patrie – este una fara sens, absurda, e o falsa dilema, care nu avea cum sa-si gaseasca o rezolvare clara. Aici e vorba nu de o dilema, ci de un rationament viciat.

Celor care au cazut victima respectivei probleme de rationament, le recomand urmatorul test grila: daca paznicul unei institutii ar pleca lasând usa de la intrare deschisa, si între timp ar intra niste hoti si ar fura totul dinauntru, care din urmatoarele solutii ar trebui adoptata: a. paznicul sa fie anchetat si eventual dat afara din institutie, iar institutia sa-si regândeasca sistemul de paza sau b. de acum înainte, toti oamenii care trec pe strada prin fata institutiei sa fie obligati sa lase paznicului (acelasi!) o copie dupa buletinul de identitate, în caz ca unul din ei s-ar gândi vreodata sa fure din acea institutie…

Desigur, în lumea noastra, a cetatenilor, nu e loc de asemenea absurditati. Noi am fi concediati imediat, daca din neglijenta noastra ar rezulta pagube pentru firma la care lucram. Noi am suferi recalificari si restructurari, sau chiar somaj, daca firma la care lucram ar esua pe piata ei. Nu s-ar da legi care sa-i oblige pe clientii firmei sa ne plateasca noua salariul, nu s-ar da ordin ca tot personalul sa cotizeze periodic pentru a acoperi urmarile neglijentei unor anumiti angajati, neglijenta care se repeta si ea periodic…

Nu pot sa închei altfel decât în nota caragialiana: sa se asculte telefoane si sa se ia amprente preventiv, primesc, dar atunci sa fie desfiintate toate institutiile care vor sa faca acest lucru!

pixelstats trackingpixel

2 comentarii la “O scrisoare pierduta dar interceptata”

  1. santal says:

    Am vazut un reportaj in care reporterul se duce la un tip priceput in IT si respectivul, dupa ce ii arata cat de usor se pot asculta convorbirile sau citi mailurile, ii demonstreaza cat de usor se pot citi si cipurile din pasapoartele biometrice. Reporterul, revoltat, semnaleaza problema celor de la ministerul de resort. Raspunsul primit suna ceva de genul: pasapoartele biometrice mai au si alte elemente de securitate in afara de cip, si datorita acestora nu pot fi falsificate.

    Mie mi se pare un exemplu tipic de “logica” functionareasca, defecta. Nu poti decat sa te intrebi:
    1. Daca respectivul cip nu este un element de securitate important, fiindca altele sunt inovatiile care fac pasaportul imposibil de falsificat, atunci de ce sa mai fie mentinut?
    2. Cand li s-a semnalat vulnerabilitatea cipului, autoritatile nu s-au gandit decat la posibilitatile de a falsifica documentul; chiar nu si-a pus nimeni problema ca in felul acesta omului ii pot fi citite si folosite toate datele personale de catre te miri cine?

    Daca nu se intampla in zilele noastre in Anglia, as fi zis ca e o secventa dintr-un remake la Jandarmul si extraterestrii, intitulat Jandarmul si teroristii…

  2. H2O says:

    Ce ma ingrijoreaza pe mine cel mai mult e perspectiva faptului ca o multime de informatii sensibile sa fie culese, gestionate si pazite de niste birocrati. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar se stie ca aceasta casta a functionarilor, in ansamblul sau, indiferent de care tara vorbim, este printre ultimele care sa se remarce in termeni de profesionalism, integritate morala, ca sa nu mai zic inteligenta…Asta e de fapt amenintarea nr.1 pentru siguranta cetateanului.

    PS Afirmatia e la fel de valabila si cu privire la cei care selecteaza sau furnizeaza suportul informatic respectiv. S-a dovedit ca soft-urile folosite pentru securizarea sau transmiterea datelor cu caracter personal in cazul actelor de identitate sunt extrem de vulnerabile, o simpla joaca pentru un hacker…

    PPS Ca sa fac legatura cu articolul despre democratie, ce e surprizator e faptul ca in parlamente se voteaza, fara prea mare dezbatere publica, anumite legi fata de care sondajele de opinie arata ca majoritatea populatiei este impotriva…Ce sa mai vorbim atunci de reprezentativitate…

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web