Cum sa te faci functionar european

Postat de: cactus - 13/03/2009, 17:35 0 comentarii, 457 vizualizari

Vrei sa ai un salariu de mai multe mii de euro pe luna cu crestere progresiva în timp si fara sa trebuiasca sa platesti impozit vreunui stat? Vrei sa ai un job de la care sa fie aproape imposibil sa fii dat afara? Vrei sa ai posibilitatea de a fi transferat în interes de serviciu, la cerere, în orice tara a lumii? Vrei sa beneficiezi de imunitati si privilegii si sa fii respectat de toata lumea? Vrei sa fii cel mai norocos dintre salariati si apoi cel mai rasfatat dintre pensionari? Vrei sa…

Da, cine nu ar vrea? Dar cum?

Nimic mai simplu!

Exista o singura cale de a deveni functionar european, clara si transparenta, exclusiva, accesibila tuturor celor interesati. Deci, nu e loc de confuzii. Ca cetatean al unui stat membru UE, tot ce trebuie sa faci e sa te înscrii la un concurs – organizat în acest scop de catre Oficiul European de Selectie a Personalului (EPSO) – împreuna cu alte câteva mii de entuziasti care candideaza ca si tine, pe cele cateva zeci de locuri disponibile. Concursurile sunt anuntate si publicate din timp, cu toate detaliile, n-ai decât sa verifici din când în când informatia pe site-ul EPSO. Inscrierea se face în sistem electronic, la distanta, frumos, eficient, organizat. Desigur, se mai întampla ca sistemul sa nu functioneze, sa dea erori sau sa se blocheze când numarul de solicitari e foarte mare. Altfel, totul e perfect si oricum n-are sens sa te lasi descurajat de tot felul de amanunte, când stii ca miza e atât de mare.

De obicei, nu ti se cere mai mult decât sa fii absolventul unei facultati. La stat sau particulara, pe bune sau pe spaga, în România sau în strainatate, detaliile nu conteaza. UE promoveaza activ recunoasterea si echivalarea diplomelor universitare în statele membre. Evident, faptul ca ai absolvit o facultate nu te va scuti sa dai niste teste care verifica, printre altele, daca stii sa citesti, sa numeri si sa faci calcule elementare. Nu te grabi sa te revolti împotriva acestui fapt, testele respective mai verifica si alte lucruri, multe altele, cum ar fi: aptitudinile de folosire a calculatorului (da, testele sunt computerizate, frumos, civilizat, ce credeati?) mai precis aptitudinea de a clica rapid pe mouse câte o varianta din 4 sau 5, rezistenta nervoasa (mai ales în cazurile când toate alternativele de raspuns sunt gresite) si, nu în ultimul rând, comportamentul în situatii de criza (când programul se blocheaza dar timpul curge…). Dar, mai ales, memoria si cunoasterea informatiilor de baza, de cultura generala, privind constructia europeana, cum ar fi numele, prenumele si tara de origine a tuturor comisarilor europeni din ultimele câteva decenii. Simplu.

Odata ce ai dat testele, gata, poti sa rasufli usurat. Nu-ti mai ramâne decât sa faci un dosarel cu copii dupa diplome si alte hârtiute, pe care sa-l trimiti prin posta la EPSO. O pura formalitate. Dupa care, daca ai primit unda verde, vei participa la o noua serie de teste. Ei, dar ce mai conteaza un test în plus, din moment ce, daca ai ajuns la faza asta, înseamna ca ai fost selectat dintr-o suta sau chiar mai multi candidati?

Dai si testul al doilea si scapi de grija. Testul nu se mai da pe calculator, fiindca spre deosebire de primul verifica alte aptitudini si cunostinte. Adica, în primul rând, capacitatea de a scrie de mâna (caligrafia nu se puncteaza dar conteaza, fiindca testul trebuie sa fie citet ca sa poate fi corectat) si apoi, normal, capacitatea de a retine informatii specializate despre UE, cum ar fi numele, prenumele si tara de origine a comisarilor europeni care au fost de acord cu o reglementare sau alta, în ultimele câteva decenii. Hai, ca nu-i asa de greu.

Tot ce trebuie sa ai în minte e ca, dupa faza asta, daca ai noroc, te vei numara printre putinii fericiti care vor avea ocazia sa dea un test oral, direct la EPSO la Bruxelles. Deci: nici calculator, nici scris, ci vorbit, fata în fata. Se testeaza aptitudinile de comunicare într-o limba straina si, evident, capacitatea de a reda informatii relevante profesional despre UE, cum ar fi numele, prenumele si tara de origine a comisarilor europeni care se aflau la Bruxelles la data când Parlamentul European a înregistrat o petitie sau alta, în ultimele câteva decenii. E drept, nu-i usor, dar nici imposibil, mai ales când esti pe ultima suta de metri.

Si dupa asta, chiar ca e gata, nu-ti mai ramâne decât sa astepti cu sufletul la gura rezultatul final: a fi sau a nu fi pe lista. Daca esti pe lista, poti sa sari în sus, sa-ti chemi prietenii si sa dai o petrecere, se cheama ca esti un om realizat. Evident, daca esti pe lista înseamna ca ai dreptul de a fi angajat, nu ca vei fi cu adevarat angajat. Totul va depinde numai si numai de tine. Iar daca, în final, te vei întreba cum se face ca ai ajuns, dupa doua masterate si trei limbi straine, sa arhivezi dosare, sa aduni coloane de cifre sau sa umpli formulare, daca te vei întreba de ce singurul post care ti s-a oferit e la directia de agricultura, desi tu esti specializat în drepturile omului, daca te vei întreba de ce, nici dupa zece ani de insistente, nu ti se aproba transferul pentru un post mai bun sau o tara cu clima mai suportabila, daca te vei întreba de ce mai mult de jumatate din colegii tai s-au angajat cu drepturi depline fara sa treaca prin ce concurs ai trecut tu…ei bine, daca înca te vei întreba toate acestea, tot e ceva, înseamna ca îti poti aminti si ce spunea marele Descartes, desi el n-a fost comisar european, si anume: ma îndoi, deci în loc sa cuget, insist.

PS Cum ar fi daca si în sectorul privat s-ar folosi metoda EPSO…va las sa vedeti în continuare :