Un fetis numit ISI

Postat de: - 19/01/2009, 20:30 5 comentarii, 380 vizualizari

De acronimul ISI s-au lovit cel putin o data în viata cei care lucreaza în cercetare sau predau în mediul universitar. S-au lovit de el ca de un obstacol, ca de o conditie fundamentala pentru promovare, recunoastere profesionala, obtinerea unui premiu. Sintaxa este ceva de genul: “daca nu ai un articol ISI…” si urmeaza o lista de lucruri pe care nu le poti obtine sau le vei obtine mult mai greu; sau “daca publici într-o revista cotata ISI…” si urmeaza o lista de lucruri pe care le poti avea sau le poti face. Doua exemple relevante: obtinerea statutui de conferentiar sau profesor universitar si premierea rezultatelor din cercetare.

Dar ce înseamna ISI si, mai ales, de ce este atât de important în identificarea si etichetarea creierelor din domeniile cele mai diverse?

ISI este acronimul Institutului pentru Stiinta Informarii (ISI- Institute for Scientific Information) din Philadelphia, SUA. Acest institut ofera diferite servicii de cercetare bibliografica, specialitatea sa fiind indexarea si analiza citarilor; Science Citation index este serviciul cel mai cunoscut pe care il ofera.

Pentru ca este referinta principala utilizata la nivel national si recomandata de Ministerul Cercetarii, vom cita chiar de pe site-ul Ministerului (http://www.cncsis.ro/activitatecenaposs.php):

Science Citation Index este un index al celor mai recente publicatii si brevete din stiinta si tehnologie si reprezinta un instrument de cercetare bibliografica utilizat atat in realizarea de studii de scientometrie, sociologia stiintei, elaborarea prognozelor in domeniul cercetarii stiintifice, cat si in scopul regasirii informatiilor pe o tema data. Conform terminologiei ISI, un index de citari este un instrument bibliografic in format electronic sau in forma tiparita care listeaza toate referintele sau publicatiile sursa citate intr-un interval de timp dat. Acest instrument este o metoda folositoare pentru a trasa dezvoltarea istorica a ideilor din literatura publicata intr-o larga selectie de titluri de revista.

Printre cele mai importante aplicatii ale unui index de citari pot fi amintite: crearea unei liste de specialisti intr-un domeniu de cercetare precum si posibilitatea identificarii unor domenii prioritare in cercetare, a unor domenii noi care au o dezvoltare rapida; identificarea cercetatorilor care fac referiri la o lucrare personala; urmarirea istoricului sau metodologiei unei idei de la prima ei comunicare pana in prezent; daca se stie numele unui autor care a publicat cateva lucrari importante intr-un anumit domeniu cu ani in urma, se pot gasi lucrari actuale pe acelasi domeniu; analizarea impactului cercetarilor publicate.

ISI selecteaza peste 8500 de reviste stiintifice dintr-un total de peste 100.000 aparute in intreaga lume. Aceasta selectie este considerata drept curentul principal al literaturii stiintifice mondiale (cel putin in domeniul stiintelor fundamentale) si se realizeaza in functie de o serie de criterii cum sunt regularitatea aparitiilor, existenta referentilor s.a. Revistele in cauza sunt analizate sistematic dupa criterii scientometrice riguroase de Science Citation Index. Cele 8500 de reviste sunt cele mai citite si mai citate de specialisti, iar publicarea intr-una dintre ele este considerata o garantie a calitatii unei lucrari stiintifice si asigura circulatia lucrarii in lumea stiintifica.

Trebuie precizat, de asemenea, ca ISI elaboreaza un index asemanator in domeniul stiintelor sociale (Social Sciences Index), respectiv al artelor si stiintelor umaniste (Arts and Humanities Index).

Daca ISI asta e asa de capabil, nu mai incape vorba, e clar de ce merita sa fie buricul cunoasterii mondiale. Totusi, asteptati înainte sa va entuziasmati prea tare! Urmeaza câteva precizari importante.

1. Cautatorii pe Google – si majoritatea celor care vor dori sa se informeze pe aceasta tema – vor cadea într-o mare capcana daca vor confunda ISI cu Information Sciences Institute, care tine de Universitatea din Carolina de Sud, SUA (www.isi.edu). Noi vorbim de Institute for Scientific Information – a se vedea, de pilda: http://en.wikipedia.org/wiki/Institute_for_Scientific_Information. De aici aflam o informatie importanta si cât se poate de prozaica, si anume ca acest “institut” este de fapt un SRL (a se citi: o societate privata), parte din colosul Thomson Reuters.

2. Cum reuseste Thomson SRL sa ne spuna care cercetatori sunt buni de ceva si care nu? In primul rând, în ceea ce priveste serviciile oferite, daca nu aveti timp si chef sa cititi tot ce e prezentat chiar pe site-ul ISI Web of knowledge (http://isiwebofknowledge.com/currentuser_wokhome/cu_productspecs/), va trebui sa va amintiti ca, de fapt, vorbim de facilitati din domeniul bazelor de date, adica: afli de câte ori a fost citat un articol sau un autor, poti cauta dupa diferite criterii etc. Niste servicii din domeniul IT, foarte utile, dar nimic mai mult. Pornind de aici, Thomson propune ulterior o lista a autorilor celor mai citati, la rândul ei folosita în stabilirea ultra-mediatizatului top al primelor 500 universitati din lume (realizat de Universitatea Shanghai Jiao Tong si citat în The Economist).

3. Cum selecteaza Thomson revistele valabile de cele ignorabile si pe ce criterii “scientometrice riguroase”? (daca as traduce asta în spiritul site-ului de fata, ar fi ceva de genul: pe ce baze se creeaza “Massolit”-ul stiintific sau artistic?) Enumar mai jos principalele criterii, asa cum sunt ele prezentate de Thomson (http://thomsonreuters.com/products_services/science/free/essays/journal_selection_process/):

- respectarea regularitatii declarate a aparitiilor;
- respectarea conventiilor editoriale internationale (sa fie publicate rezumate ale articolelor, bibliografiile, informatii complete despre autor etc.); aici se precizeaza si ca, engleza fiind limba universala a stiintei, Thomson e focalizat pe publicatiile în limba engleza;
- continutul editorial (nu, nu e ce credeti): e vorba de faptul ca Thomson cerceteaza daca revista în cauza se încadreaza într-un domeniu care ar îmbogati baza de date sau daca domeniul respectiv e deja acoperit cum trebuie de alte reviste;
- diversitatea internationala (a autorilor, editorilor, membrilor consiliului stiintific);
- analiza citarilor (de catre alte publicatii): e vorba de numarul de citari si de analiza cantitativa a acestora.

Da, ati citit bine. Criterii de continut NU EXISTA! Doar nu credeti ca stau 10.000 de specialisti zilnic sa citeasca 10.000 de reviste si sa spuna ce e rau si ce e bine la ele? Evident ca nu! Si nu acesta e scopul. A nu se uita ca e vorba de o multinationala, care se conduce in mod natural dupa legea profitului. Sa înmultesti atatea creiere scumpe la tarif cu atatea publicatii care trebuie monitorizate, asta ar fi un fel de seppuku pentru orice firma, fie ea oricat de mare. Mai simplu e sa înmultesti numarul de articole cu numarul de autori si sa împarti la pi pe doi, ca sa-ti dea valoarea intrinseca a variabilei “continutul revistei”.

Totusi, zeci de mii de specialisti – plus, din nefericire, birocratii care conduc ministerele de resort – se uita la referintele Thomson ca la Ursa Mare. Urmând sfatul unei amice care încercase si ea sa afle cauzele acestui fenomen, am sunat la Minister si am intrebat ceva de genul: De ce Thomson si nu altii? Sau: De ce indexari de baze de date si nu alte criterii? Si mi s-a raspuns, cu o sinceritate dezarmanta: Pentru ca nu avem altceva! Ce puteam sa zic? Nimeni altcineva pe lume nu indexeaza atât de multe reviste! Au dreptate oamenii. Ce mai conteaza dupa ce criterii se face indexarea?

Ba chiar mi s-a replicat, constructiv: Dati-ne dumneavoastra o solutie! Îmi statea pe limba o replica de genul: Dar asta e job-ul dumitale, nu al meu! În schimb, mi-am înghitit lectia de umilinta si am precizat: Nu pot, fiindca pe mine nu ma indexeaza Thomson, deci nu exist.

În loc de concluzie:

Dragii mei, îi voi propune administratorului acestui site sa-l transforme în revista online. Avem o baza de date SQL. Avem deja un contor al numarului de vizitatori online. Avem chiar si o functie Search. Avem prieteni în strainatate ca sa asiguram diversitatea. Putem publica rezumate în engleza. Eu personal ma angajez sa accesez site-ul de 50 de ori pe zi si, in fiecare articol pe care il scriu,  sa dau la fiecare 2 randuri citate din alte articole de pe site. Fiti fara grija, putem folosi engleza de tastatura, cu propozitii de tip “dsfmnre5946zwgv fnrei43 vneggkdséfer546 gfergto”, si vom ramâne la fel de valorosi.

Ura! Ati vazut ce simplu era sa tina lumea cont de noi? Traiasca societea stiintifico-artistica internationala, pe lateral dezvoltata!

pixelstats trackingpixel

5 comentarii la “Un fetis numit ISI”

  1. Don Chishote says:

    Bun. Sistemul nu este perfect. Explicatiile nu sunt riguoase.

    Dar aveti ceva mai bun? Un sistem care sa nu poata fi pervertit usor de cei care se fac ca fac stiinta/invatamint ?

    • cactus says:

      Draga Don, multumesc pentru intrebarea foarte pertinenta. Deocamdata un sistem mai bun nu stiu daca exista (e foarte posibil sa existe dar sa nu beneficieze de vizibilitate), dar chiar daca nu ar exista, asta nu inseamna ca nu ar putea fi creat. Sau ca ceea ce exista deja nu ar putea fi imbunatatit. Scopul articolului a fost sa demonteze un fals mit la care multi se inchina fara sa gandeasca. Indexarile respective au si merite, si calitati, pe care eu nu le contest. Ele nu trebuie insa absolutizate, atata tot.

      Trecand peste calitatile sau lipsurile ISI, ca simplu cetatean, ce mi se pare mie in neregula este ca o gramada de bani publici (premiii de cercetare, subventii, titluri profesionale etc.) sunt conditionate intr-o mai mica sau mai mare masura de “verdictul” dat de o (unica si fara concurenta) societate privata (a se citi: colos multinational). Situatia asta ma duce cu gandul la companiile de rating, care taiau si spanzurau inainte de criza, acordand scoruri enorme fix celor care umflau mai tare balonul speculativ – cu ocazia asta, si-au dovedit cu prisosinta profesionalismul si impartialitatea, plus ca a mai iesit la iveala si ceva coruptie…

      In loc sa preia cu atata usurinta si in exclusivitate concluziile unei firme private, statul ar putea sa faca lucruri mult mai inteligente, de pilda sa incurajeze sau chiar sa-si asume crearea unui sistem alternativ de evaluare, care sa includa si criteriile calitative.

      De pilda, as fi tare curios daca francezii, cu al lor CNRS, se raporteaza in vreun fel la indexarile americane marca ISI…Din cate am auzit pana acum, nici gand.

  2. bleu_ciel says:

    Apoi nu este de mirare ca se gasesc niste portite si pentru cei lipsiti de “inspiratie”, care se mentin in sistem si o duc chiar foarte bine. Sa ne mai miram ca auzim despre tot felul de “descoperiri” si “studii”, carora li se face mare publicitate (pentru ca au efecte economice), iar dupa un timp apar altele, care le contazic, sau recunosc ca precedentele nu au fost suficient verificate? Deh! Asa-i in cercetare, sunt riscuri.Dar unii profita!

  3. cactus says:

    Multam, multam fain! Dar trebuie adaugat: (fiind)ca ca cactus nu gasim!

  4. scortisoara says:

    traiasca cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus,cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus,cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus,cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus,cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus, cactus!

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web