Marea schisma in educatie: SUA versus Europa

Postat de: - 28/05/2011, 16:03 2 comentarii, 192 vizualizari

Vorbeam deunăzi cu un coleg care a trăit mai mulți ani în SUA și îmi povestea cât de încântat a fost de sistemul educațional de acolo. Fără a pune diagnostice sau a generaliza, mi-a împărtășit concluzia lui personală, prin prisma experienței pe care o avuseseră copii săi în școlile americane, față de cele europene:

“În SUA, se lucrează asupra punctelor tari, asupra meritelor, talentelor fiecăruia. În Europa, se lucrează asupra punctelor slabe…”

Cu foarte puține cuvinte, colegul meu îmi descrisese o schismă fundamentală.

În Europa, uniformizăm elevii ca să facem din ei “Știe-tot”. Cine e slab la o materie, trebuie să muncească mai mult la materia respectivă, ca să fie în rând cu ceilalți; nici gând să fie scutit în vreun fel, ci dimpotrivă: părinții și profesorii îi atrag atenția în mod constant când nu are rezultate suficient de bune, uitând chiar de celelalte merite ale copilului. Cu punctele slabe mereu în colimator, elevii europeni se umplu de frustrări de la vârste fragede. Mai târziu, după ce reușesc să supraviețuiască sistemului și acumulează tot ce li se vâră pe gât, devin îngâmfați (pentru că au ajuns să știe atât de multe…). Îi disprețuiesc pe “inculții ăia de americani care nici măcar nu știu care e capitala României”. Cei mai străluciți absolvenți cunosc pe de rost capitalele lumii, rezolvă integrale chiar și în somn, pot recita pe dinafară zeci de poezii,  dar nu sunt în stare, la terminarea unei facultăți, să conceapă un plan de afaceri, să proiecteze o casă sau să construiască un motor de mașină. În școlile europene, ne complacem în a promova o vagă cultură generală, fără finalitate la nivelul dezvoltării personale a fiecăruia. Cei slabi au nevoie de pregătire suplimentară (meditații). Cei buni au nevoie de olimpiade. Dovadă clară că sistemul eșuează pe ambele fronturi: nu reușește nici să-i ridice pe cei slabi, nici să-i promoveze pe cei buni. Tot ce iese din medie trebuie practic rezolvat în afara școlii.

In SUA, școlile caută să formeze vârfuri, talente, specialiști. Diferențele nu scandalizează morala nimănui, iar egalitarismele abstracte nu își au locul. Prevalează abordarea pragmatică: construim pornind de la realitatea individuală, nu de la idealurile comunitare. Elevul e încurajat să se concentreze asupra materiilor la care este bun, indiferent care sunt acelea, iar meritele sunt apreciate fără discriminare (de ex. cine e bun la sport e la fel de lăudat și încurajat ca și cel care e bun la matematică; niciunul nu e forțat, în contra înzestrărilor sale, să dobândească performanțele celuilalt). Fără frustrări, fără îngâmfări. Fără complicații inutile. Nimeni nu se gândește la meditații sau olimpiade. Și (ca să vorbim și de rezultate) nimeni nu s-ar gândi să vină să studieze în Europa, ca să-și poată apoi găsi de lucru mai ușor! Nu în Europa se află, la ora actuală, universitățile cele mai bune din lume.

Cu tot respectul pentru filosofia de sorginte franceză care stă la baza conceptelor asupra educației în Europa continentală, tind să favorizez abordarea americană. La nivel individual, are mai multe șanse de a forma oameni puternici, independenți, echilibrați psihic, încrezători în propriile forțe; la nivel colectiv, este mult mai folositor societății să aibă o masă critică de vârfuri în domenii diverse, decât o “strălucită mediocritate” universală. Fără frustrări și aroganță, invidivul are mai multe șanse să se dezvolte armonios; în mod similar, societatea poate progresa mai ușor promovând meritele, decât nivelându-le.

Nu vreau să generalizez. Cele de mai sus nu sunt rezultatul unei analize, ci al unui minim proces de reflecție, pornind de la cele două abordări descrise mai sus: una focalizată pe maximizarea succeselor (confirmate), cealaltă pe eliminarea slăbiciunilor (presupuse). La prima vedere, diferența între ele pare nesemnificativă (una pornește de la jumătatea plină, iar cealaltă de la jumătatea goală a paharului). În realitate, diferența poate fi enormă, dacă luăm în considerare consecințele pe termen lung.

Personal, mă mulțumesc să țin seama de experiența și recomandările celor din jurul meu. Dincolo de toate, cu toții ne dorim ce e mai bun pentru copiii noștri, iar asta implică să fim conștienți de felul în care educația poate să-i modeleze (sau să-i traumatizeze, după caz). Ca părinți, înainte de a ne dori genii universale, cred ca ne dorim în primul rând niște copii sănătoși, fericiți, echilibrați. Așa că mă gândesc serios la ce mi-a spus un alt amic expatriat despre cei trei copii ai săi: doi dintre ei, care sunt la o școală anglo-americană, sunt bucuroși când se duc la școală; celălalt, care e la liceul francez, nu înțelege acest lucru, fiindcă pentru el, școala e o corvoadă… Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc, totodată, la mulți din generația mea, cu experiența învățământului românesc, pentru care ideea de școală (și de educație în general) este atât de strâns asociată celei de corvoadă, de chin, de obligație, de luptă, de disciplină impusă… astfel că, spre nefericirea copiilor lor, nici nu le-ar da prin cap că se poate învăța și altfel.

pixelstats trackingpixel

2 comentarii la “Marea schisma in educatie: SUA versus Europa”

  1. Observatiile de mai sus mi se par corecte. Mai mult decat atat, o diferenta similara poate fi observata si la adulti in felul in care este organizata munca si judecata performanta. Abordarea “europeana” este concentrarea pe slabiciuni si corectarea lor, cea “americana” se bazeaza mai mult pe punctele forte, pe care incearca sa le puna in valoare cat mai mult. Pe scurt: daca esti foarte bun la A, dar esti slab la B, pe stilul european ti se va cere sa dai mai multa atentie sarcinii B si sa-ti imbunatatesti performanta acolo; pe stil “american”, te vor lasa in pace cu B si ti se va da sa faci numai A, la care esti foarte bun.

    • Zoe says:

      Depinde ce scop aveti in viata. O cultura generala cu baze solide permite o mult mai larga deschidere spirituala. Sistemul american de care vorbiti pare sa fie de stil “Imi cunosc curtea mea, dar restul lumii nu ma intereseaza”. Nu prea vad unde e cistigul… poate in anumite domenii se pot face multi bani, dar daca acesta e singurul scop in viata, e cam trist.

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web