Mania consumului – intre prostie si imoralitate (2)

Postat de: - 10/10/2009, 17:11 2 comentarii, 157 vizualizari

Până acum, am discutat chestiunea imoralității, care presupune prin definiție raportarea la un reper exterior subiectului: fie la situația altor indivizi, fie la niște norme prestabilite. Am ajuns la concluzia că imoralitatea consumerismului stă în excesele pe care acesta le implică, și care la rândul lor creează altora tot atâtea lipsuri, sau îi lipsesc pe alții de tot atâtea oportunități.

Și acum să vă vorbesc și despre latura stupidă a consumerismului. Pe aceasta o putem identifica atunci când nu ne mai raportăm la repere exterioare, ci direct la persoana și la situația individului în cauză.

E simplu: dacă îți cumperi o mașină de 300.000 de euro când tot ce posezi nu se ridică nici la jumătate din această sumă, sau dacă salariul tău e sub 3000…atunci – ce să mai filosofăm atâta – putem vorbi, fără doar și poate, de multă prostie. Sau cel puțin de inconștiență. Imaturitate, în cazul cel mai bun. Imbecilitate, în cazul cel mai rău (nu și cel mai rar). Iar culmea prostiei e atunci când, nu doar ai pus atâta preț pe obiectul respectiv ci, în final, nu te simți deloc mai bine după ce l-ai achiziționat.

Un amic mi-a povestit de un sondaj care s-a făcut printre câștigătorii Marelui Premiu la loterie. Oameni care au câștigat peste noapte milioane de euro. După un an sau doi – oricât de surprinzător ar părea – imensa majoritate erau profund nefericiți. Trebuiau să se confrunte cu o sumedenie de probleme noi, cu care nu erau obișnuiți (unde țin banii ? în ce monedă ? sau îi investesc ? în ce să-i investesc ? etc.), în paralel cu dezamăgirea perpetuă creată de cei din jur (descoperirea că prietenii cei noi sunt ipocriți, abandonarea de către prietenii vechi care nu mai țineau pasul cu schimbările, suspectarea tuturor de oportunism, singurătatea, etc.). Pe scurt, un fiasco.

StuffhappensAu existat cazuri asemănătoare de oameni care s-au luptat o viață întreagă, cu mari sacrificii, pentru a câștiga o anumită avere sau slujbă, un anumit statut, etc. După care, n-au fost câtuși de puțin mai fericiți. Sigur, aici n-am de gând să vin cu o sintagmă de prost gust de genul «banii n-aduc fericirea». Ce vreau să spun e doar că există unii oameni (poate, majoritatea, dacă am compara creșterea consumului cu cea a depresiilor) pentru care posesia de bunuri și consumul, deși sunt dorite și urmărite, sau cel puțin apreciate, în final nu sunt aducătoare de satisfacții. În astfel de cazuri, merită să te întrebi, pur și simplu: de ce? Iar răspunsul, într-o primă fază, e simplu și logic: pentru că, de fapt, nevoile lor erau – sau au devenit – altele.

Unii înțeleg că s-au înșelat și se reorientează. Dedică mai mult timp familiei, prietenilor, activităților în folosul comunității. Alții înțeleg că nevoile sunt ca o piramidă și că dai dintr-un etaj într-altul. Prin urmare, și ei se reorientează, către nevoile nou apărute din cenușa celor vechi. Dar mai există o categorie, din păcate numeroasă, a celor care nu înțeleg nimic și continuă să se focalizeze pe aceleași preocupări, să urmărească aceleași ținte, fără să realizeze că nu mai e nevoie de ele, sau că e nevoie de altceva. La aceasta m-am referit când am vorbit de stupiditatea consumului. Pentru că, într-adevăr, este stupid ca, după ce te-a durut capul și ai luat aspirină, să continui să iei aspirină și pentru că nu-ți stă freza cum trebuie.

Filmul The Story of Stuff are o imagine extrem de grăitoare, cu acest cerc vicios: pseudo-nevoie – consum – muncă (sau orice) pentru susținerea consumului. El este bazat, evident, pe pseudo-nevoie: nevoia creată artificial (prin modă, publicitate, etc.) sau nevoia prost înțeleasă (sunt urâtă deci trebuie să mănânc, sunt trist deci trebuie să merg la cumpărături, sunt singur deci trebuie să-mi iau pantofi la modă, etc.). Fără această eroare la identificarea nevoii, el nu ar putea exista.

Dar, în afară de eroarea propriu-zisă (a cărei repetare la nesfârșit, ghiciți cum se cheamă), mai e și o doză de comoditate. Consumerismul pare cea mai facilă soluție pentru stima de sine. E mult mai ușor să cumperi și să consumi, decât să te instruiești, să te perfecționezi în ceva, să reflectezi asupra propriilor tale defecte. A nu înțelege acest lucru elementar nici după ani sau zeci de ani de experiență…nimic mai jalnic. Poate însemna chiar o viață întreagă, irosită.

Suntem oameni, nu lăcuste.

pixelstats trackingpixel

2 comentarii la “Mania consumului – intre prostie si imoralitate (2)”

  1. D. says:

    Catalogarea consumului ca “stupid” poate fi indreptatita.
    Problema cu adevarat esentiala nu e insa daca e stupid sau nu, ci DE CE exista si se perpetueaza si CUM se pot influenta masele pentru a renunta la aceste obiceiuri.
    A da vina pe manipulare, spalare pe creier si pe corporatii evil e o capcana care ne opreste sa vedem adevaratele cauze de natura pshihologica si sociala, si chiar de natura umana in extremis.
    Atata timp cat nu intelegem un fenomen nu putem sa il influentam. Catalogarea negativa e o renuntare la intelegere. Si cu ce sunt mai buni oamenii destepti care eticheteaza un fenomen pe care nu il considera demn de a fi inteles fata de marea masa de consumatori care refuza constientizarea ?
    As zice ca pacatul e chiar mai mare in primul caz, pentru ca alegerea exista.

    • santal says:

      Sunt pe deplin de acord cu tine, cu o singura observatie. Catalogarea negativa, cum o numesti tu, poate fi o renuntare la intelegere (sau la aprofundare) in aceeasi masura ca si orice fel de etichetare (in sensul de blamare sau de categorisire superficiala, insuficient fondata). Totusi, etichetarea si conceptualizarea sunt lucruri diferite. A ne feri de etichete nu inseamna a ne abtine sa lucram cu notiuni sau categorii (gandirea umana asa functioneaza). Iar daca pornim de la o notiune sau categorie, nu inseamna ca trebuie sa ne si oprim la ea, renuntand la a intelege mai departe.

      Diferenta nu o face conceptul (sau chiar eticheta) de la care pornesti, si nici macar acela la care ajungi; conteaza dupa cate etape ai ales sa te opresti.

      Ai mare dreptate, e foarte important e sa intelegem DE CE si CUM. Tu ce ai raspunde la asta? Cred ca merita dezvoltat…

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web