In gura presei: de ce pute oare?

Postat de: - 26/10/2009, 08:47 2 comentarii, 142 vizualizari

Zilele acestea am aflat cu totul întâmplător că în Parlamentul European se dezbătea chestiunea pluralismului media în țările Uniunii Europene. Știrea era pusă în contextul îngrijorărilor apărute la Strasbourg și Bruxelles cu privire la amploarea imperiului media deținut de Silvio Berlusconi, care se pare că ar controla aproape jumătate din mass-media italiană. Se neglija însă un alt aspect important, și anume că nu doar Italia era singura cu probleme, ci și România și Bulgaria, unde, potrivit celui mai recent raport al Freedom House presa este doar « parțial liberă ».

foot-in-mouth-disease

Evident, nu veți auzi niciodată presa din România povestind cât de mari sunt lacunele de etică, de independență și de profesionalism care o marchează. Pentru cine însă mai are dubii sau neclarități, am găsit pe site-ul Comisiei Europene un studiu independent realizat în 2008 despre pluralismul media, care cuprinde și rapoarte detaliate pe țări.

Am să trec în revistă în cele ce urmează o parte din observațiile prezentate în raport cu privire la România. Cred că am selectat suficiente pentru a vă reaminti cât de puțin credibile sunt de fapt instituțiile media de pe piața românească și, implicit, cât de puțin credit ar trebui să acordăm informațiilor pe care ele ni le furnizează. Prea des uităm că televiziunile pe care le urmărim și ziarele pe care le citim, deși numeroase, sunt controlate de un număr restrâns de oameni, că politicienii n-ar trebui să apară la dezbaterile televizate în afara campaniei electorale la fel de des ca în timpul ei, că « formarea de opinie » este un mercenariat care se practică pe bani grei, că televiziunile românești își bat joc de directivele europene și nimeni nu le cere socoteală pentru asta, iar cei care ar trebui să le ceară socoteală sunt fie clientelă politică, fie ignoranți în ale presei, fie ambele…

De cele mai multe ori, ne purtăm de parcă toate acestea n-ar fi evidente, ori ne-ar fi frică să le credem. Ne spunem, sau auzim de la alții: hai să nu fim paranoici, hai să nu părem radicali sau conspiraționiști, hai că nu poate fi așa de rău, hai să mai terminăm cu văicărelile sterile și cu cârcoteala specific românească. Ei bine, atunci poate e nevoie să auzim lucrurile acestea direct de la Bruxelles, de la niște cercetători care n-au nimic de împărțit cu România sau cu presa de aici, ca să ni se trezească la viață simțul critic.

Iată doar câteva observații din raport (pentru o mai mare acuratețe, vă recomand să consultați direct sursa)

Recunoașterea explicită a pluralismului media
- Lipsa de transparență cu privire la deținătorii trusturilor media restrânge pluralismul. Legislația din România nu obligă trusturile media să facă publice numele celor care le dețin în mod direct sau indirect (completare: în 2005, Consiliul Național al Audiovizualului a emis o astfel de cerință, dar fără nicio pedeapsă în caz de neaplicare)
- Concentrarea pieței și influențele politice afectează și ele pluralismul. Influențele politice se manifestă prin faptul că:
- Proprietarii de media sunt, în unele cazuri, ei înșiși politicieni, și își exercită influența nu doar în domeniul politic, ci chiar și în domeniul judiciar
- Membrii Consiliului Național al Audiovizualului sunt numiți politic; ei pot influența acordarea de autorizații în sectorul audiovizual
- Consiliul de administrație al TVR și cel al Radioului public sunt de asemenea constituite prin numirea de către partidele politice, fără să existe criterii etice sau de competență
- Președinții TVR și al Radioului public sunt în același timp directori executivi ai acestora, influențând deciziile editoriale.

Independența editorială
- O chestiune sensibilă este relația dintre jurnaliști și proprietarii de media, care generează obediență și oportunism. Niciunul din Condurile de Conduită adoptate de organizațiile media nu este implementat în mod adecvat
- Conform regulamentului TVR, jurnaliștii pot fi concediați dacă răspândesc opiniii negative despre instituție, sau dacă o critică. Astfel de dispoziții duc la intimidarea jurnaliștilor respectivi, la obediență necondiționată și oportunism.
- Câteva cazuri de cenzură au fost raportate în mass-media de stat și în cea comercială ; auto-cenzura este stimulată de dependența economică a jurnaliștilor, dar și de practici lipsite de etică, cum ar fi cel al formatorilor de opinie foarte bine plătiți, în serviciul direct al proprietarilor de media.

Pluralism cultural
- Directiva europeană Televiziune Fără Frontiere prevede ca instituțiile și companiile din audiovizual să includă în programele lor 50% producții europene sau independente. Majoritatea televiziunilor din România nu respectă această cerință. Cel mai mult o respectă TVR, în raport cu televiziunile comerciale.

Pluralism politic
- Configurația politică a Consiliului de Administrație al TVR și SRR este o țintă a criticilor din partea societății civile (iar proiectele de depolitizare au fost abandonate)
- Televiziunile și radiourile nu au voie să difuzeze programme audiovizuale editate, prezentate, moderate sau produse de membri ai Parlamentului, guvernului, administrației publice, lideri sau purtători de cuvânt ai partidelor politice, sau candidați la alegeri ; unii parlamentari ocolesc însă aplicarea acestei interdicții prin participarea, în calitate de «invitați permanenți», la talk show-uri.

Pluralism în control și proprietate
- Conținutul acestor dispoziții este supra-reglementat, în schimb transparența acționariatului în trusturile media este sub-reglementată
- Magnatii sectorului nu au niciun interes imediat de a obține profituri, ci folosesc mass-media ca pe o armă politică
- Concentrarea pieței și proliferarea operatorilor fără resurse economice legitime și clare reprezintă una din amenințările principale de pe piața românească
- Piața de media funcționează sub formă de oligopol
- Legile și justiția nu sunt suficient de puternice pentru a interzice deținerea indirectă sau ascunsă a trusturilor mass-media.

Supervizarea sectorului
- Membrii Consiliului Național al Audiovizualului sunt numiți politic și deseori constituie clientelă politică
- Acordarea de autorizații nu se face pe baza unor proceduri clare și majoritatea membrilor Consiliului nu au experiență în domeniul media
- Deciziile și conturile Consiliului suferă și ele de lipsă de transparență
- Sancțiunile sunt bazate pe conținutul programelor, dar nu și pe aspectele morale și structurale legate de libera concurență, controlul ascuns, etc.

La fel ca autorilor acestui studiu, cred că ar fi vremea ca și nouă, tuturor celor care consumăm o presă atât de mizerabilă, toate cele înșirate mai sus să NU ni se mai pară normale. Să reacționăm în consecință, tratând cu indiferență sau îndoială informațiile pe care ni le furnizează mass-media. Ar fi poate primul pas spre un consum de media responsabil.

pixelstats trackingpixel

2 comentarii la “In gura presei: de ce pute oare?”

  1. adrian says:

    Putina lume stie ca, potrivit reglementarilor in vigoare (pe linie de directiva europeana, daca nu ma insel), timpul alocat de o televiziune publicitatii nu trebuie sa depaseasca 12 minute pe ora.Care posturi romanesti respecta aceasta cerinta? Eu recomand tuturor : de curiozitate, cronometrati si o sa vedeti!

    • santal says:

      Am observat si eu excesul si agresivitatea in materie de publicitate. As mai adauga la indemnul tau: comparati timpul alocat publicitatii pe posturile romanesti cu timpul alocat publicitatii pe alte posturi din UE. Parca Romania n-ar fi in Europa…

      Nu stiu exact care e explicatia dar, ca sa-ti permiti sa sfidezi legea in stilul asta, nu sunt decat 2 variante: ori nu are cine (sau pe ce baza) sa te sanctioneze (legea de facto lipsita de mecanism punitiv) ori cei care ar trebui sa te sanctioneze inchid ochii la ce faci. Nici nu mai conteaza care varianta e cea adevarata, fiindca efectul e acelasi.

      De sanctiuni n-am auzit, dar asta nu inseamna ca nu exista (CNA-ul ar trebui sa le dea, nu?). In orice caz, nu m-ar mira ca acum, in vreme de criza, sa mai actioneze si oportunismul, sau altfel spus posturile in cauza sa-si faca socoteala ca e mai rentabil sa incalce legea fiindca amenda pe care ar plati-o este mai mica decat castigul aferent excesului de publicitate…

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web