Ia mai scutiti-ma!

Postat de: - 19/04/2010, 12:01 8 comentarii, 109 vizualizari

Foarte curând, ar trebui să zbor cu avionul prin Europa, asa ca butonez in disperare, trecând de la un buletin de stiri la altul, ca sa vad care e situatia cu norul de cenusa aruncat de vulcanul islandez.

Insa, inevitabil, dau de omniprezentele stiri despre inmormântarea presedintelui polonez. De fapt, la televiziunile de stiri, nici nu mai pot vedea altceva. Aflu chiar ca e doliu national si in România. Reportaje storcatoare de lacrimi, asezonate cu imagini ale avionului prabusit, pe fondul unor muzici tulburatoare, inaltatoare, patetice, zdrobitoare. Si interminabile.

Sa ne intelegem. E o tragedie, fara indoiala. Au murit niste oameni, e regretabil. Dar…la urma urmelor, nu e nici primul, nici ultimul accident aviatic. Teoretic, i se poate intampla oricui calatoreste cu avionul. Mi se poate întâmpla si mie, si multor altor oameni, daca in disperare de cauza (a se citi: de bani), de exemplu, unele companii aviatice decid sa zboare la risc, minimalizând pericolul norului de cenusa vulcanica (cu binecuvântarea acelorasi autoritati care jelesc acuma de zor dupa demnitarii polonezi). Dar au mai fost si alte accidente, alte catastrofe mult mai rele, care au facut mult mai multe victime, in care au murit tineri, au murit copii. Pentru ce sa fie tragedia lor mai putin importanta si sa merite mai putina atentie? Nu inteleg, pentru ce motiv viata unui presedinte valoreaza, prin definitie, mai mult decat viata altor oameni ? Inteleg ca un presedinte are in fisa postului datoria de a-si reprezenta cetatenii, inteleg si patriotismul polonezilor, dar de aici pâna la a pune semnul egal intre o tara si presedintele ei….e cale lunga. Inteleg ca toata lumea sa regrete o mare figura a istoriei, precum a fost, de pilda, Ioan Paul al II-lea, dar asta nu atât pentru ca a fost papa, ci pentru ca a fost un mare gânditor, un mare om de cultura, un spirit luminat care si-a marcat epoca prin ideile si faptele lui, nu prin functia lui.

De asemenea, inteleg ca aici deplangem un om care a incetat din viata brusc, la 60 de ani, dupa ce a trait bine si chiar foarte bine, si stim toate acestea pentru ca e vorba de o persoana publica. Dar, sincer, mi se pare mult mai de plâns un copil care moare la 6-7, mai putin brusc, de foame, numai pentru ca s-a nascut intr-o tara amarâta. Mi se pare mult mai de plâns un tânar care moare la treizeci si ceva de ani, pentru ca in anumite tari din Africa, atata e speranta medie de viata. Sunt milioane de cazuri, mai tragice de atât, si nimeni nu afla, si nimeni nu tine doliu dupa ei. Nici macar parintii lor, fiindca nu-i mai au de mult.

Si sa nu-mi spuneti ca e treaba acelor guverne africane si ca noi n-avem nicio treaba, ca sunt ai lor, nu ai nostri. Si polonezii care tocmai au fost inmormântati sunt ai Poloniei, si totusi am tinut doliu national dupa ei, ca si cand ar fi fost ai nostri!

Am si eu o intrebare morometiana: daca am tinut dupa polonezi, de ce n-am tinut doliu si dupa cutremurul din Haiti? Dar dupa cel din China sau Pakistan? Dar dupa tsunami? Care era, de fapt, diferenta?

Dar pentru victimele comunismului, am tinut vreodata doliu national? Dupa deportati, dupa torturati, dupa asasinatii politic, dupa martirii din închisorile noastre, am decretat vreodata vreo zi nationala de comemorare? Ca sa nu mai vorbesc ca acolo era vorba de crime, nu de accidente, iar criminalii n-au fost pedepsiti nici pâna în ziua de azi, nici macar identificati ca atare. Din acest punct de vedere, mai cu spor ar fi trebuit sa deplângem masacrul de la Katyn, decât catastrofa aviatica recenta (care, cel putin pana la proba contrarie, a facut victime, dar nu martiri sau sfinti). Dar asta numai dupa ce ne plângem martirii nostri din epoca sovietica, inclusiv pe cei din Basarabia!

Pe mine, toata aceasta industrie storcatoare de lacrimi nu face decât sa ma dezguste si sa ma revolte. Mi-e sila de mass-media, careia criticismul, luarea de atitudine si limitele decentei îi sunt complet straine. Mi-e rusine pentru autoritatile noastre, care bocesc discriminatoriu si ipocrit, numai când le convine. In cazul primilor, stiu solutia: schimb canalul sau inchid televizorul. In cazul celorlalti, nu-mi ramane decat sa fac ceea ce presa nu e in stare sa faca: sa sparg balonul de sapun al bocetelor prefabricate, sa denunt absurdul situatiei si sa-i indemn si pe altii sa o faca, trimitându-le acest mesaj.

pixelstats trackingpixel

8 comentarii la “Ia mai scutiti-ma!”

  1. VALERIU says:

    Si pe mine m-a agasat agresiunea televiziunilor cu privire la accidentul aviatic.O drama cu conotatii dureroase pentru polonezi.Inmormantarea a avut parte de o regie pe masura.Prin comparatie,VERDI a murit la 88 de ani,singur intr-un hotel din Milano,la 4 ani dupa moartea celei de-a doua sotii.Conform dorintei sale,in dricul care ducea sicriul la cimitir,se aflau 2 oameni(vizitiul si groparul).In semn de respect fata de decedat,locuitorii orasului au acoperit cu paie drumul pana groapa,pentru ca stiau ca maestrului nu-i placeau zgomotele.Cine a fost VERDI?Cine a fost acest polonez?

    • santal says:

      Foarte frumos comentariul.

      Dar ce sa mai spunem de Mozart, inmormantat in groapa saracilor, fara sa aibe parte macar de cosciug…

      Ma tem ca in societatea noastra banul si puterea sunt totul. Talentul, daruirea, calitatea morala si profesionala…astea conteaza prea putin.

  2. H2O says:

    Pentru David si celalalt comentator

    Daca nu esti de acord cu cele afirmate de mine, te invit sa-ti prezinti argumentele intr-o maniera civilizata. Daca nu ai argumente si nu esti capabil de ceva mai mult decat datul cu parerea, atunci nu-mi ramane decat sa-ti intorc intrebarea, la fel ca si colegului tau: de ce oare toate mintile obosite ca voi simt nevoia sa isi scrie parerea pe net?

    Cine scrie pe acest site, o face la invitatia persoanei care il detine. Cine comenteaza pe acest site, o face pentru ca doreste sa participe la discutii. A ma intreba pe mine sau pe oricine ca cautam aici sau de ce scriem, e ca si cand ai da buzna in casa cuiva si i-ai intreba pe proprietari si pe musafirii lor cu ce drept se afla acolo! Faptul ca usa sau fereastra erau deschise, sau ca proprietarii sunt oameni civilizati, nu te indreptateste la asemenea comportament.

    Insa, din experienta mea, cei care vin cu asemenea atitudini nu pricep nimic din felul cum functioneaza Internetul. Au impresia ca website-urile si blogurile, fiindca sunt publice, sunt un fel de gazete de perete sau de ziare online, la care scriu numai privilegiatii unei “nomenclaturi” obscure…Ca sa se linisteasca, nu pot decat sa-i invit sa-si faca propriul blog: e nevoie de doar cateva minute si nu costa nimic. Si, ce e mai important, nu ar mai deranja pe nimeni.

    • David says:

      Buna, Anca,

      Problema se pune in felul urmator: lumea internetului se imparte in exchibitionisti si voyeuristi. In acest caz, tu faci parte din prima categorie, eu din a doua. Ceea ce voiam sa-ti spunem, eu si colegul, este ca tu nu stai in casa ta in mod nevinovat, ci numai cu draperiile trase. Vrem sa intelegi ca asta presupune o RESPONSABILITATE!
      David

      • H2O says:

        Buna ziua. Numele meu este Ana, nu Anca, si nu cunosc pe nimeni David. Apreciez insa comentariul, si mi se pare chiar un punct de vedere interesant. Sunt de acord ca orice opinie trebuie asumata si sustinuta prin fapte. In ce ma priveste, fac ce pot: lucrez intr-un ong, mai colaborez cu inca alte cateva. Daca scriu pe acest site nu inseamna ca asta e tot ce fac in viata. :)

  3. David says:

    E mai bine sa iei o gura de H2O, poate iti revii. Sau sa ramai intepenita acolo, in Europa. De ce oare toate mintile “obosite” simt nevoia sa isi scrie parerea pe net?

  4. De ce ma bag in seama? says:

    Da cine te pune frate sa te uiti la televizor si sa consumi mass-media de care ti-e sila? Si de ce nu-ti versi amarul pe sulul de hartie igienica in loc sa debitezi atatea ineptii pe net? (mea culpa : te-am citit pentru ca un amic mai destept ca mine a vrut sa-mi impartaseasca din inteligenta lui ; se mai intampla…)

    • Pe acest site, discutiile se poarta civilizat si cu argumente. Intrebarile retorice, puse cu unicul scop de a improsca venin, nu-si au locul aici. Am permis insa acest comentariu pentru ca autorul lui se discrediteaza singur, intrebarile pe care le pune fiind, in primul rand, perfect valabile pentru sine, nu pentru noi.

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web