Despre caini si civilizatie
Nu mi se pare ca a creste animale ale nimanui pe strada este o chestie civilizata, igienica, sau de recomandat.
Mi-e frica si scarba de cainii „comunitari”, de rahatii si pisatul ramas in urma lor, de mancarea aruncata „din mila” de oameni prost indrumati si prost educati, mancare care putrezeste si ramane acolo pe durata nedeterminata a intervalului aleatoriu la care primaria face curatenie.
Nu despre asta vreau sa discut aici. E clar ca nu putem schimba mentalitatea celor care gasesc de cuviinta sa creasca si ingrijeasca animale in spatiu public, in loc sa le ofere un adapost normal si protejat, cum ar face oricine caruia chiar i-ar pasa de bietele necuvantatoare, pentru ca aceste gesturi vin prea din adancul fiintei lor – acesti oameni isi cultiva o necesitate psihologica adanca, de a fi buni si marinimosi, si importanti, chiar pentru niste biete animale, necesitate pe care o inteleg in urma traumatismului vietii la care se auto-expun in fiecare zi. Nu-i putem schimba, si nu stiu cum i-am putea ajuta.
Vreau sa vorbesc despre solutii. Oamenii care vor sa traiasca intr-un oras curat, modern, sigur, oameni cu bun simti adevarat, trebuie sa lucreze impreuna, sa construiasca ei insisi o comunitate, care sa aduca un sfarsit mult asteptat acestei lupte purtate cu o incrancenare demna de o cauza mai nobila. Eu ma numar printre acesti oameni, si mi-ar placea sa cred ca nu sunt singur. Haideti sa ne unim eforturile pentru a termina odata cu aceasta problema de-a dreptul jignitoare pentru o natiune europeana in secolul XXI.
Pentru a nu munci ca Sisif, eu sunt de parere ca trebuie sa ne concentram mai ales pe cauzele problemei si sa ne adresam, in posibilele solutii, acestor cauze; nu doar simptomelor, pentru ca altfel nu am termina cu problema.
Cauzele identificate de mine sunt simple:
- nevoia psihologica a unor oameni de a ingriji animale, chiar fara sa ia considerare solutii cu adevarat bune pentru aceste animale;
- faptul ca pentru anumite organizatii aceasta situatie este profitabila, financiar vorbind.
Actionand ca o comunitate, propun deci organizarea unei actiuni in care sa canalizam eforturile de „ajutorare” a cainilor si eliminarea problemei intr-un cadru organizat.
Ma gandesc specific la:
- Implicarea ONG-urilor dedicate salvarii animalelor, pentru a le pune in legatura cu cetatenii care fac fapte de “ajutor”; directionarea acestor oameni pentru a-si depune ajutorul (mancare, servicii de curatenie) la centrele pentru caini; stimularea ONG-urilor in a angaja direct populatia, a merge pe strada si a vorbi cu oamenii, pentru a le canaliza eforturile spre centre de ingrijire a cainilor, in loc de „ingrijirea pe strada”.
- Crearea unui fond voluntar din donatii, care sa rasplateasca direct orice ridicare a unui caine de pe spatiul public. Ideea e sa facem profitabila ridicarea cainilor in loc sa fie profitabila ramanerea lor acolo. In plus, micro-chiparea fiecarui caine ridicat, pentru care se platesc bani, astfel incat sa nu fie lasat din nou in libertate. Plata s-ar face la finalizarea castrarii sau eutanasiei. Transparenta in administrarea unui astfel fond ar fi esentiala, prin publicare libera pe web a tuturor donatiilor si a cheltuilor facute, si evaluarea rezultatelor.
- Cainii ridicati de pe strada care nu sunt doriti, ar putea sa fie eutanasiati pe cheltuiala acestui fond. Legea in Romania interzice eutanasia practicata de autoritatile locale, dar nu si de proprietarii privati, iar un ONG care ar adopta si eutanasia cainii nedoriti din pozitia de proprietari este in cadrul legal.
Prin acesti trei pasi, am putea sa ne asiguram noua si copiilor nostri un viitor linistit si curat, fara sa mai asteptam cu mana intinsa catre autoritatile incompetente solutii care nu vor veni niciodata.
Astept comentariile voastre si suportul vostru pentru a demara un ONG bazat pe aceaste principii, care sa puna capat atat chinurilor noastre cat si chinurilor animalelor, si care sa ne ajute sa ne salvam demnitatea si civilizatia.
Alex
Similare:
- Anti-anti-coruptie: despre Monica Macovei
- Despre calamitati
- Tara ne vrea prosti dar noi suntem mândria tarii
- Despre orasul mare si rau
- Eminescu despre noi
Altele publicate in: Actualitate, Societate
Altele publicate de Contributii Inessentia







English
RomĂąnÄ
PS (ca sa nu polemizam degeaba)
Pentru Alex: dar tu esti sigur ca legea ar permite eutanasierea efectuata de un ONG? Eu ma tem ca legea protectiei animalelor o interzice la modul general…
Da, “grozava” ideea asta cu ONG-ul tau personal. Si dupa asta ii eutanasiezi pe toti, nu? cam acolo vrei sa ajungi, mai pe scurt…
Dimpotriva, mie mi se pare ca eutanasierea este solutia de ultim resort. Adica dupa ce incercam toate celelalte daca nu avem de ales o aplicam si pe asta. Eu zic ca treaba e matematica, nu e loc de ipocrizie:
1. Vrei sa nu mai vezi caini vagabonzi pe strada, trebuie sa fi de acord si cu eutanasierea, printre altele. Fiindca pur si simplu toate celelalte solutii adunate (sterilizare, adaposturi, adoptii si ce mai vreti voi) nu acopera numarul foarte mare al cainilor vagabonzi.
Nr total caini vagabonzi >> nr. caini vagabonzi care pot fi sterilizati, adoptati etc.
Si nu numai ca numarul e foarte mare, dar mai si creste, fiindca:
Rata de inmultire a cainilor >> rata sterilizarii.
2. Nu esti de acord cu eutanasierea, trebuie sa accepti prezenta cainilor pe strada, si odata cu asta, cinstit este sa iti asumi si:
- faptul ca acesti caini pot musca sau chiar omori unii oameni
- faptul ca pot raspandi boli
- faptul ca, direct sau indirect, consuma niste bani care s-ar putea cheltui pentru salvarea unor fiinte umane (de pilda, pentru ingirjirea unor copii orfani, in loc de ingrijirea unor caini).
Eu inteleg ca problema multora e una morala, dar sa lasam ipocriziile. Si pro si contra eutanasiere presupune un rabat de la niste principii morale. Problema e pe care din ele le alegem.
Versiunea “alba ca zapada” nu exista in povestea asta. Si e o poveste pentru adulti, care se cer responsabili si trebuie sa-si asume pana la capat atitudinile. Asta e!