Ce ne invata vulcanul

Postat de: - 21/04/2010, 11:08 2 comentarii, 146 vizualizari

Lectia 1 (de fapt, o lectie mai veche)

Dupa cum va spuneam, trebuie sa zbor cu avionul zilele acestea, asa ca incerc sa ma informez. Dau drumul la televizor, insa degeaba vreau eu sa aflu care-i situatia cu zborurile, care sunt perspectivele, probabilitatile, riscurile, scenariile si argumentele stiintifice. De când a erupt vulcanul din Islanda, nu mai vad la stiri decât imagini apocaliptice cu vulcanul, lava curgând, cenusa improscata in atmosfera, si comentarii ieftine, ca sa nu zic tâmpe, de genul: natura s-a dezlantuit, urgia provocata de vulcan, este incredibil, este o calamitate, consecintele sunt dezastruoase, vulcanul erupe, lava curge, iese fum, extraordinar!

Ok, astea sunt informatii? Ce aflam noi de aici? Nimic, nada, niente. Cel putin, pentru cine a invatat la scoala cum functioneaza un vulcan. Dar poate fatucele alea de la stiri n-au invatat, si de aia se tot mira asa.

Aceleasi fatuci excitate fara cauza se duc, chipurile, sa faca reportaje la fata locului. Adica dau o fuga pe Otopeni sau alte aeroporturi din tara (pai ce credeati, ca se duc in Islanda?) si transmit imagini cu oamenii inghesuiti prin salile de asteptare, intreband in stânga si in dreapta chestii subtile de genul: Cum comentati? Cum vi se pare? Unde vroiati sa mergeti? De ce trebuie sa asteptati aici? Ce parere aveti ca trebuie sa asteptati atata? Etc.

Iar oamenii, saracii, ce sa spuna? Pai, sa vedeti, vroiam sa ma duc in Anglia/Germania/Spania/Belgia etc. la niste rude/prieteni/burse/conferinte etc., sigur ca nu-mi convine sa astept, sigur ca sunt nemultumit, etc.

Asa ceva puteam sa va zic si eu, fara sa am nevoie de stiri.

Unele fatuce mai ciripesc cate ceva. De pilda, citesc de pe tabela: s-a anulat zborul de Londra. Si Bruxelles s-a anulat. Nici la Paris nu se zboara. Dar nici la Barcelona. Dar si zborul de la Berlin a intarziat. Extraordinar!

Bai, fetelor, eu inteleg ca nu va duce capul, dar ma intreb: oare chiar niciuna dintre noi nu-si doreste sa fie macar un pic mai inteligenta de atât? Se pare ca nu.

In concluzie, pentru a nu stiu câta oara, in caz ca mai aveam dubii, descoperim ca stirile produc orice, numai informatii nu. Aud ca nici rating nu prea mai fac. Sa speram ca televiziunile nu vor pricepe la timp de ce, pentru ca majoritatea dintre ele ar cam merita falimentul.

Lectia nr.2

Ni se spune ca vulcanul, mai precis norul de cenusa pe care l-a provocat, este de vina pentru faptul ca nu putem ajunge de la Bucuresti la Londra sau de la Barcelona la Bruxelles.

Gresit! Nu vulcanul este de vina. El, saracul, fiindca nu are drept la replica si nu poate vorbi, este doar tapul ispasitor.

Un tren de mare viteza (in Franta, de pilda, cunoscut ca TGV) are o viteza medie de 300 km/h, dar poate atinge mai mult de 500 km/h. Cu un astfel de tren, am pleca seara din Bucuresti sau Sofia si am ajunge a doua zi dimineata la Bruxelles sau Paris. Si, ce e mai important: intr-un mod incomparabil mai placut, mai putin riscant, mai putin zgomotos si mai putin poluant decât cu avionul. Fara turbulente, fara schimbari de presiune, fara probleme cu circulatia sau dureri de cap.

Daca ar exista o retea de autostrazi care sa ne permita sa parcurgem traseele mentionate mai sus, am avea nevoie de vreo 20 de ore de mers cu masina ca sa ajungem la destinatie. Rezonabil. Si am putea polua mai putin decat daca am merge cu avionul (cel putin, exista alternative in acest sens) . Nu mai spun ca ne-ar costa mult mai putin, si am putea manca ce si cand vrem noi.

De ce nu dispunem de aceste alternative? Cu siguranta, nu din cauza vulcanului din Islanda. Si nici pentru ca UE nu cofinanteaza proiectele de dezvoltare a retelelor transeuropene.

Din bruma de economie pe care am invatat-o la scoala, atâta am priceput si eu, ca riscul e direct proportional cu dependenta. Cu cat depinzi mai mult de un furnizor, de un client, de o banca, sau – in cazul nostru – de un mijloc de transport, cu atât esti mai vulnerabil. Când apare o problema, risti sa pierzi totul. E o regula elementara, pe care, insa, autoritatile o ignora sistematic. Dovada sta actuala situatie a zborurilor in Europa. Si as fi inteles, daca era vorba sa depindem de mijlocul de transport cel mai ieftin, sau cel mai putin nociv fata de mediu. Dar nu. Noi am mizat pe zborul cu avionul, cel mai scump si poluant. Halal logica.

Lectia nr.3

Tocmai pentru ca am preferat sa mizam pe un mijloc de transport atat de costisitor, acum factura creste. Statul la sol, degeaba, costa chiar mai mult decat zburatul cu avionul. Iar companiile de transport aerian sunt disperate. Nu mai conteaza ca, timp de zeci de ani, am mancat de la ele sandvisuri de 30 de euro bucata, la mare inaltime. Nu mai conteaza ca le-am platit uneori si dublu sau triplu fata de cat facea biletul de avion, numai pentru ca aveam cate o urgenta si trebuia sa cumparam bilet cu doar cateva zile inainte. Nu mai conteaza ca au facut carteluri si si-au corelat preturile, in dispretul liberei concurente. La urma urmei, hotul neprins e negustor cinstit.

Conteaza insa ca, din cauza nesuferitului de vulcan, nu le mai intra banii in cont. Cred ar fi in stare de multe ca sa remedieze aceasta situatie. Drept sa va spun, n-as paria ca, daca se ingroasa treaba si vulcanul nu se potoleste, unii n-ar fi dispusi sa faca un mic rabat la siguranta pasagerilor, doar ca sa se ridice de la sol si sa incaseze banii. Sigur n-as paria cu viata mea.

Vad ca unele companii au inceput deja sa faca “teste”, sa incerce sa zboare prin norul de cenusa. Cât de relevante pot fi asemenea “încercari”? Daca au reusit sa zboare o data, de doua ori, e complet irelevant. Nu înseamna ca riscul e mai mic.

Dar presiunea este foarte mare. Atat de mare, incat, la o adica, poate schimba sistemul de referinta. In situatii normale, si eu, ca si multi altii, dau credit autoritatilor si companiilor aeriene, si nu ezit sa calatoresc cu avionul. Dar, intr-o situatie de criza cum e aceasta, drept sa va spun, nu mi-as da viata pe mâna lor, indiferent câte “demonstratii” mi-ar face ca sa ma convinga.

Cu atât mai putin m-as increde in buletinele meteo care anunta ca, intr-o regiune sau alta, norul de cenusa a plecat, gata, nu mai e. Eu nu ma pot baza pe buletinul meteo nici ca sa stiu clar daca maine ploua sau e soare…

Lectia nr.4

E drept ca transportul cu avionul a fost favorizat pe nedrept in raport cu alte mijloace de transport, dar si noi am abuzat de el cat cuprinde. Ne-a interesat numai viteza. Iar viteza a facut ca totul sa para la indemana: dimineata la Madrid, pranzul la Viena, cina la Varsovia…nicio problema. Insa dincolo de avantajele de netagaduit ale vitezei, ma tem ca se ascunde o mentalitate stupida si paguboasa.

Ii inteleg perfect pe cei care au doua saptamani de vacanta pe an si isi doresc, vorba cantecului, sa vada macar o data in viata Napoli, sau Roma, sau Parisul. Ii inteleg si pe cei care, de cateva ori pe an, au de mers la cursuri, congrese, burse de studiu si altele asemenea. Ii inteleg pe cei care muncesc in strainatate si se grabesc sa isi revada rudele ramase in tara, cu fiecare weekend prelungit sau sarbatoare religioasa.

Nu-i inteleg insa deloc pe cei care zboara dintr-un loc in altul numai ca sa se uite ochi in ochi cu partenerul de afaceri, numai ca sa dea cu semnatura pe un contract, numai ca sa faca o prezentare sau ca sa participe la o discutie de grup. Desigur, sunt detalii care conteaza, e altceva cand dai mâna cu omul decât când îi scrii un mail, e altceva când privesti cu ochii tai in sala decât când te uiti la imaginile oferite de camera web, etc. Insa nimeni nu se osteneste sa faca raportul cost/beneficiu. Chiar merita ca tu si ceilalti ca tine sa aruncati cate 400 de kilograme de CO2 in atmosfera numai ca pentru a studia ce “body language” are interlocutorul, pentru a “adulmeca” atmosfera dintr-o anume filiala, pentru a afla bârfele angajatilor de acolo, sau pur si simplu ca sa stie toata lumea cine e seful?

Poate ca nu intamplator, imensa majoritate a “afaceristilor” din aceasta categorie, pe care i-am cunoscut, stau prost sau foarte prost cu utilizarea noilor tehnologii ale informatiei. Multi fug de ele ca de tamâie si au o armata de secretare care sa le scrie scrisorile, rapoartele si darile de seama. Nu pricep nimic din ce inseamna e-commerce, video-conferinta sau e-learning. Si poate tocmai pentru ca nu pricep, prefera sa ia avionul si sa isi marcheze teritoriul pe la toate intalnirile de afaceri, decat sa se faca de râs la calculator sau sa trebuiasca sa faca apel la altii. Plus ca, de obicei, sunt maniaci ai controlului, si daca n-ar bifa cu prezenta lor fiecare intalnire importanta, ar trai tot timpul senzatia ca le scapa ceva.

Gandindu-ma la acest tip de indivizi, nu pot decat sa ma bucur daca ei si toti cei asemeni lor raman la sol cat mai mult timp. Poate asa, din disperare de cauza, or sa invete si ei sa foloseasca mail-ul sau chat-ul. Poate se indura  copiii sau nepotii lor sa le arate cum functioneaza  …

Si inca ceva. Sper ca si nevestele si amantele lor, cu ocazia asta, sa se mai potoleasca putin. Aparuse la un moment dat moda calatoritului cu avionul pentru…”shopping”. Ma duc sa-mi iau Vuiton din Franta. Ma duc sa-mi iau pantofi de la Milano sau rochie de la New York. Ba, mai mult decat atat: le port o data, de doua ori, dupa care le arunc. Un soi de consumerism fara frontiere, care creease o adevarata febra a cumparaturilor par avion. Un obicei cât se poate de regretabil, care nu face decat sa produca mai multa poluare si mai multe gunoaie, doar pentru a impodobi cu accesorii de lux o marfa umana de proasta calitate.

Lectia nr.5

Vulcanul asta islandez e plin de toate pacatele si, dupa cum ati aflat deja de la televizor, din cauza lui nu merg toate. Un singur merit are insa si el, si anume faptul ca influenteaza un pic clima, contribuind la scaderea temperaturilor. Noi nu facem decat sa incalzim planeta, dar el o raceste.

De cati ani ne luptam cu incalzirea globala numai din vorbe, era clar ca planeta noastra, saraca, n-avea mari sperante intr-un ajutor de la noi. Asa ca, cine stie, poate ca a vrut si ea sa ne transmita un semnal: “Lasa, ma racesc eu singura, ca vad ca in voi n-am nicio baza…”.

Desigur, asta vedem si noi, cu ochiul liber. Vedem ce baza avem in guvernele noastre care ne-au adus la sapa de lemn. Vedem ce rapid si eficient s-au coordonat ei ca sa (nu) gaseasca solutii. Vedem cu ce explicatii stiintifice solide si (in) coerente vin meteorologii sau specialistii de mediu. Cunoastem bunele intentii ale celor care ne-ar lua si sapte piei de pe noi, daca ar putea, si ne-ar pune tot pe noi sa platim pentru asta.

Insa n-ar trebui sa ne culcam pe o ureche ca planeta se descurca singurica indiferent cat de tare o chinuim noi, pentru ca, daca-i asa, poate ca intr-o buna zi o sa ne trezim cu ea spunand ceva de genul: “Pai, daca tot n-am niciun sprijin in voi si nu-mi faceti decat necazuri, pentru ce v-as mai suporta…??”

pixelstats trackingpixel

2 comentarii la “Ce ne invata vulcanul”

  1. opium says:

    Saru’ mana, subscriu la 1 (desi nu am privit TV de vreo 10 ani :) la 3 si la 5 (nu ma pricep).
    Am ceva comentarii si adaugiri la 2 si la 4.
    2. Cred ca Easyjet punea in brosura lor ca poluarea medie per pasager la zoborurile lor europene este de 130 gr CO2/100 km.
    Asta mi-a fost mie baremul cand mi-am cumparat masina acum 3 ani si nu a fost usor la acea data sa iau un week-end wagon cu indice asa de scazut de poluare – practic am platit cu vreo 2-3000 mai mult pe filtru de particule si nus ce extra catalizator. Majoritatea nu o fac si deci – in cazul in care calatoresc singuri – polueaza mai mult decat ar face-o ca si pasager de avion.

    Oricum cred ca merita facuta o analiza a transportului de lunga distanta in europa si mai ales dedesupturile politice… era planul ala cu TGV de la Atlantic la Marea Neagra.. ce gluma sa te bazezi ca vor construi romanii asa ceva in urmatorii 20 de ani :) .
    Problema cu trenul e ca daca nu ar fi subventionat la greu, ar fi mult mult mai scump decat toate celelalte mijoace de transport…Si oricum este, cel putin in Europa de Vest…

    Dau un exemplu concret cat ma costa pe mine un dus-intors Geneva – Barcelona (ajungi relaxat iar conexiunile aeroporturilor cu orasul sunt decente, curate, rapide, incluse in pretul avionului)
    - avion 75 minute, intre 80 si 200 euro – niciodata nu am platit mai mult caci sunt variante multiple…
    - tren 9-10 ore – intre 160 si 350 euro – depinde daca vrei un scaun rabatabil, cuseta sau vagon de dormit (ajungi odihnit si calatoria e peste noapte).
    - autoturism – 9 ore – 120 autostrazile si vreo 120 motorina (clar ajungi obosit dupa 9 ore de condus, chiar daca e pe autostrazi bune).

    4. Asta cu calatoritul in exces vine si din alte cauze mai stupide decat iti imaginezi: bugetele. Corporatiile si organizatiile internationale au bugete de cheltuit. Iar cum indivizii implicati se bucura si ei de diurne, oportunitatiid e shopping s iesirea din monotonia biroului – de ce nu ar cheltui banii astia care oricum sunt prevazuti? Sa fim sinceri, toti visam la joburi in care vedem lumea sau europa pe banii lor – fie ea si pe seara ca ziua ai meetinguri si mese de afaceri.

    Cat despre calatoria de shopping, cred ca e indreptatita. Cand vreaus a imi cumpar electronice, merg in State, e mai ieftin – incluzand drumul in ecuatie – decat in Europa daca vizezi cumparaturi de mai mult de 2000 usd. Dar electronicele le poti primi prin posta si alege online ca sunt bunuri standardizate. Cand insa vine vorba de haine si doamne/domnisoare, de ce ai merge in bucuresti la Mall sa platesti dublu chiar in perioada de rduceri cand cu aceiasi bani iti faci si un uichend prelungit la Londra sau Viena?

    Eu cred ca nu asa trebuie sa se puna problema, lumea o va face fara sa se gandesca la poluare atata timp cat modelul economic e rentabil. Trebuie regandit uyn sstem in care transpaorturile mai putin poluante sa fie mai ieftine. Iar cu asta revin la punctul 2.

    Cat despre vulcan, numai de bine :)

    • H2O says:

      Ai dreptate, eu gasisem datele per avion, nu per pasager, dar am sa reformulez.
      Sigur, solutia nu e sa mergem mai mult cu masinile pe care le avem acum. Dar daca ar fi vorba de hibride si altele asemenea, ar fi si poluarea mai mica.
      E drept, e bine sa existe concurenta intre marfurile de pe ambele maluri ale oceanului, dar eu aveam in minte o alta imagine: a celor care calatoresc ca sa consume bugetele alea de care vorbesti, insotiti de neveste si amante care fac shopping pe post de hobby, fiindca altceva mai bun nu gasesc de facut in viata. Adica un fel de consumerism transatlantic, la care evident nu subscriu.

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web