Cazul Barclays, o descoperire istorica: mana invizibila care fura din milioane de buzunare

Postat de: - 02/08/2012, 14:23 0 comentarii, 184 vizualizari

Știu că zilele acestea în România politica locală e atât de tumultoasă încât cu greu se mai întrezărește altceva, pe oceanul informațional. Uneori, e păcat, fiindcă ratăm știri mai interesante și mai importante ca impact pentru noi, decât declarațiile care de care mai aberante ale unor lideri penibili. Una din aceste știri, o adevărată bombă, se referă la cazul Barclays.

Cum am senzația că la noi această informație a fost trecută cu vederea (poate era prea greu de priceput pentru presa noastră profund tabloidizată…), am să schițez principalele elemente ale acestui caz. Pe scurt, cunoscuta bancă Barclays, mare jucător pe piețele financiare, a fost acuzată că ar fi manipulat rata LIBOR (London Inter -Bank Offered Rate) între 2006 și 2009. LIBOR este o rată de referință pentru dobânda interbancară, cea mai importantă dintre toate (mai există și altele, de pildă EURIBOR – Barclays a fost acuzată că a manipulat-o și pe aceasta). Faptul că LIBOR este o referință atât de importantă înseamnă, printre altele, că majoritatea ratelor de dobândă variabile la credite, în foarte multe țări inclusiv în România, sunt legate de ea. Altfel spus, dacă ați luat un credit cu dobândă variabilă ca să vă achitați apartamentul, de pildă, această dobândă variabilă poate depinde de rata LIBOR: dacă rata LIBOR crește, crește și rata dumneavoastră la casă. Invers, dacă rata scade, scade și dobânda la momentul respectiv, iar asta vă poate îndemna să contractați un credit la care altfel poate că nu v-ați înhăma. În cazul de față, se pare că Barclays a manipulat LIBOR în două feluri: mai întâi, ratele au fost crescute sau scăzute artificial în profitul unora din angajați (traderi) care “jonglau” cu produse derivate pe seama acestei rate; apoi, Barclays a raportat rate mai mici decât cele reale, ca să ascundă posibile dificultăți în preajma declanșării crizei financiare.

Dincolo de detalii, ceea ce e important de reținut, după părerea mea, e faptul că o astfel de manipulare A FOST POSIBILA. Și încă foarte ușor! Mai mult decât atât, se pare că nu doar Barclays se ocupa cu așa ceva. Sistemul însuși, la cum era conceput, invita la fraudă și la corupție. Să nu vă imaginați că marea piață interbancară unde se stabilește rata LIBOR e o piață atât de concurențială încât nimeni nu poate manipula nimic. Nu, ci dimpotrivă, numai câteva bănci activează pe ea: doar 16 banci stabilesc rata LIBOR în lira sterling, doar 15 în cazul euro. Ele singure stabilesc o rată care se aplică unor contracte de trilioane de dolari. Nu sunt, deci, chiar atât de multe încât să nu se poată înțelege între ele, sau să nu închidă reciproc ochii, uneori în detrimentul a milioane de plătitori de credite, mai ales când tentația e așa mare și câștigurile sunt uriașe (pe această piață de trilioane, chiar și o modificare infimă a ratei poate aduce profituri uriașe). Conducerea Barclays a declarat, de altfel, că și alte mari bănci sunt implicate în acest scandal (până acum, Deutsche Bank, Royal Bank of Scotland, Credit Suisse, Citigroup, UBS, JP Morgan Chase au admis că sunt și ele investigate). Dacă se dovedește adevărat, suntem poate pe cale să descoperim cea mai mare fraudă financiară din istorie.

Partea și mai gravă, după cum indică investigațiile, e că Banca Centrală a Angliei, cea care ar fi trebuit să fie “câinele de pază” al concurenței și corectitudinii pe această piață, se pare că a știut foarte bine ce se punea la cale. Dacă acest lucru se va dovedi adevărat, ar însemna nici mai mult nici mai puțin că o instituție publică de prestigiu cum este Banca Angliei a fost, oarecum, complice.  Ceea ce e extrem de grav.  Barclays a fost deja pusă să plătească o amendă, simbolică în raport cu talia ei, dar nu s-a emis încă nicio condamnare penală…

LIBOR era un exemplu pe care adepții neoliberalismului îl invocau cu privire la beneficiile unei piețe puțin reglementate: iată, ziceau ei, cum în acest caz piața se reglează singură, căci băncile n-au interes să mintă cu privire la ratele la care împrumută, fiindcă și-ar pune în pericol reputația. Iată, prin cazul Barclays, practica ne-a dovedit acum contrariul: băncile au un foarte mare interes să mintă, și sunt deja prea mari ca să le mai pese de reputație…

Pentru cetățeanul de rând, plătitor de credite cu dobândă legată de LIBOR, această înșelăciune globalizată care s-a întins pe mai mulți ani, a însemnat probabil și că, de multe ori, direct sau indirect, a plătit mai mult decât era cazul. Ca să plătească mai mult, a trebuit, poate, la un moment dat, să-și caute un alt job, sau să-și ia un al doilea job, sau să muncească niște ore în plus pe săptămână, sau poate chiar să renunțe la niște vacanțe, sau la un timp pe care altfel l-ar fi petrecut cu familia și copiii. În esență, a fost nevoit să devină ceva mai mult sclav, și ceva mai puțin om. Și asta doar ca să poată da bani mai mulți unor… hoți.

Prin 2007-2008, prietenii ziceau că am înnebunit când îi sfătuiam să nu ia credite, și mai ales nu cu dobândă variabilă. Credeau că trebuie să fii fraier ca să nu profiți și să-ți iei credit doar cu buletinul. Erau atât de prinși de euforia cumpărăturilor pe credit, încăt discursul meu despre prudență și cumpătare îi zgâria pur și simplu pe urechi. Îmi amintesc că vremurile erau de așa natură, încât eu însumi abia îndrăzneam să mai împărtășesc cu cineva asemenea păreri. Ba chiar începeam să mă îndoiesc… nu atât încât să-mi iau și eu credit doar cu buletinul, dar suficient încât să nu mai comentez apetitul celor din jur pentru așa ceva, pe principiul: fiecare cu părerile lui. Nu era o chestiune doar de “părere”, de “gusturi” sau de “tendințe”, ci s-a dovedit mai târziu una obiectivă, perversă și spinoasă, care a ars multe buzunare. Dar, la vremea aceea, multe lucruri păreau aproape de neconceput…

Mai târziu, când s-a declanșat criza, aveam tot timpul sentimentul că e ceva putred cu unele bănci, că e ceva putred cu ratele și în general cu libera concurență pe piețele interbancare. Era mai mult un sentiment decât o convingere clar delimitată. Dar când vorbeam cuiva despre asta, eram catalogat imediat drept adept al teoriilor conspirațoniste: ca intelectual, ar fi trebuit să-mi fie rușine pentru așa ceva – chiar n-am înțeles nimic din economia de piață, din felul cum funcționează piețele financiare? Așa că preferam să tac.

Iată însă că acest caz, Barclays, dovedește că sunt posibile conspirațiile globale. Desigur, asta dacă preferăm să utilizăm limbajul teoriilor conspiraționiste. De fapt, însă, ca să ne exprimăm corect și în afara logicii de multe ori jenante ale conspiraționismului, este vorba pur și simplu de corecta funcționare a unei piețe și de liberă concurență. Ceea ce înțeleg unii prin conspirații globale, într-un astfel de context, nu sunt decât practici anti-concurențiale ale câtorva actori ajunși extrem de mari și de puternici pe o piață globalizată a cărei majoritate o controlează. Nu e nimic ocult, misterios sau incredibil aici, dimpotrivă, e mai degrabă logic și previzibil: când foarte multă putere ajunge concentrată în mâinile unui număr mic de jucători, e mai probabil ca aceștia să prefere să se înțeleagă ca să le crească profiturile, decât să se combată reciproc și să trebuiască să mai și piardă. E mai probabil, fiindcă e mai ușor și mai convenabil. La fel, e mai ușor și mai convenabil ca decidenții publici să închidă ochii, participând în mod profitabil la astfel de afaceri, decât să le investigheze până în pânzele albe, doar de dragul dreptății.

Conspirație e, probabil, un termen mai mult pentru cei care nepricepându-se, nu găsesc termenul corect și nu fac legătura cu mecanismele pieței și cu concurența. Fenomenul în sine e însă cam același. Iar ceea ce ar trebui să ne sperie, mai presus de toate, este că: 1. Da, consencințele unor decizii luate de câteva bănci pot fi globalizate și pot afecta milioane de oameni (de aici se poate deduce și cam ce putere de negociere au statele cu asemenea bănci…) și 2. Da, e posibil, chiar și într-o țară ca Anglia, ca o instituție respectabilă cum e Banca Centrală, prin guvernatorul ei, să dea girul, tacit, unor manipulări ilegale.

Deja, la acest nivel, cred că putem spune: aproape orice e posibil… însă tot e un lucru bun, dacă în felul acesta învățăm să nu mai avem încredere. Ar fi un pas mic pentru individ, dar mare pentru societate, mai ales dacă, în urma acestei încrederi pe care am retrage-o, sectorul bancar ar urma să fie reglementat cel puțin la fel cât celelalte (de pildă, ca cel industrial), dacă ar fi supravegheat (nu doar de banca centrală!) și supus în totalitate  regulilor de concurență, dacă decidenții ar fi făcuți responsabili penal de faptele lor la fel ca orice alt cetățean, etc. Pentru că, iată, a dovedit că asta merită, și nu numai atât, dar că o astfel de corecție e absolut necesară pentru ca marile piețe financiare să devină și ele, în sfârșit, cu adevărat funcționale.

… însă, după cum spuneam mai sus, e greu de sperat că statele, având în vedere slaba lor putere de negociere și datoriile exorbitante pe care le au la aceste bănci, vor îndrăzni cu adevărat să reformeze sectorul bancar. Tocmai de aceea, probabil, singura speranță suntem tot noi, cetățenii, și presiunea pe care o putem exercita. Iată, zilele acestea activiștii se strâng în fața birourilor Barclays și lipesc afișe pe care scrie “ Move your money!”: mutați-vă banii de aici!  Ceva ce poate în trecut nimeni n-ar fi îndrăznit. Desigur, dacă ne retragem cu toții banii din astfel de bănci compromise și dovedite părtașe la criza financiară, tot nu se va schimba mare lucru, fiindcă marii clienți sunt marile corporații… însă, măcar ca gest simbolic și de atitudine civică, eu cred că ar conta.

Economistul de serviciu

 

Detaliile cazului pe site-ul BBC:

http://www.bbc.co.uk/news/business-18848673

 

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web