Bangkok – Podgorica
Sunt in general interesat de politica, peste media unui cetatean obisnuit. De multe ori, cand vizitez o tara – dar nu numai – devin interesat in politica de acolo si continuu sa o urmaresc ulterior. SUA, tarile din Europa Centrala, Ucraina, Balcanii, Franta, Belgia… in diferite perioade am fost foarte la curent cu politica de acolo. Imi este destul de usor sa inteleg ce se petrece, sa adun si sa procesez informatia relevanta in domeniul asta.
Dar cu Thailanda marturisesc ca m-am dat batut. Mult prea complicat pentru mine. Cine are interes si vrea sa incerce n-are decat sa arunce un ochi de exemplu aici si o sa inteleaga ce vreau sa spun. M-am nimerit la Bangkok in octombrie trecut, erau niste demonstratii rivale gen Piata Universitatii (dupa ce am plecat chiar au blocat cateva zile aeroportul international), unii erau imbracati in rosu, altii in galben, asta e aproape tot ce am inteles. Si am mai inteles ca principala figura care polariza opinia si impartea tara in doua intr-un mod radical – fara sa fie macar prezenta fizic – era un fost prim ministru, Thaksin Shinawatra. Pentru unii un erou al saracilor si un autentic democrat, pentru altii un campion al coruptiei, fraudator de alegeri cu tendinte autoritare. Recent condamnat la inchisoare in contumacie, pentru coruptie.
In timpul asta, mai aproape de casa, Muntenegru arata din avion cam ca Elvetia. Asta in interior, unde sunt muntii si lacurile, cu peisaje care iti taie respiratia. Dar in plus fata de Elvetia mai are si o bucata de coasta oricand comparabila cu locuri mult mai cunoscute de pe coasta Croatiei. Cine nu a vazut publicitatea lor turistica pe CNN (“Montenegro – Experience Wild Beauty”) poate vedea cate ceva aici. Tara are 650.000 de locuitori, un pic mai mult decat cartierele Berceni si Titan impreuna. Ar putea trai toti din turism si agricultura ecologica. Asta se vede din avion. Mai aproape de firul ierbii se afla realitatea coruptiei, a unor structuri informale dar foarte reale de putere legate de zona intunecata a crimei organizate care a prins radacini in regiune in timpul conflictelor iugoslave, a unor oameni intangibili care nu doar ca se situeaza mult in afara razei de actiune a legii, dar chiar fac legea; realitatea mafiei rusesti care a penetrat cam toate sectoarele economice – prima prada fiind bineinteles superba coasta adriatica. In rest, mancare buna (cred ca 80% din restaurantele din Podgorica sunt cu bucatarie italiana, la mare pret acolo ca si in preferintele mele), vin excelent de productie locala, o atmosfera de tip mediteranean exact pe gustul subsemnatului. Lumea are probleme, dar pare relaxata. La prima vedere.
Cand luna trecuta s-a aflat ca autoritatile de la Podgorica au acordat cetatenia muntenegreana fostului premier thailandez Thaksin Shinawatra – deja la ora respectiva condamnat definitiv in tara lui si pus sub urmarire internationala – scandalul n-a mai putut fi inabusit. Prima mea impresie a fost ca este vorba – bineinteles – de coruptie, dar nu singura, ci in combinatie cu incompetenta si/sau indolenta din partea unui aparat birocratic incapabil sa faca niste conexiuni si sa identifice o problema. Mi-am amintit de Macedonia, care la scurt timp dupa ce si-a declarat independenta a considerat oportun sa recunoasca la randul ei Taiwanul, in schimbul unei promisiuni de ajutor economic de 25 de milioane de dolari. Cand a aflat China, macedonenii au fost nevoiti sa se razgandeasca. Dar felul in care autoritatile muntenegrene au reactionat la scandalul Shinawatra ma face sa cred ca e mai multa coruptie la mijloc decat naivitate sau neglijenta.
Ce ar fi de retinut din povestea asta? Poate ca traim intr-o lume din ce in ce mai mica. Si interconectata. Si plina de surprize 
Similare:
- Anti-anti-coruptie: despre Monica Macovei
- Dupa 20 de ani – umbra lui Ceausescu la Teheran
- Vize
- Cum se globalizeaza lumea a treia
- Neoliberalismul : 10 erori fundamentale care ne-au costat viitorul
Altele publicate in: Actualitate, Politica, Repere, Societate
Altele publicate de Rational Idealist
Fantastic articol ! Tipul asuma din start ca n’a priceput nimic din situatia din Thailanda si isi permite sa’si dea cu parerea in virtutea “experientei” romanesti.
1) Thaksin Shinawatra a fost corupt, dar a facut un lucru imens pentru populatia rurala din Thailanda : securitate sociala (medicare pentru tot saracul).
De acolo vine sustinerea lui, intr’o tara in care nordul (~50% din populatie) este desconsiderat pe motive economice si etnice (numiti impropriu de camarila regala – ‘laotieni’).
2) Miscarea care l’a inlaturat (orange) este partidul aristocratiei din Bangkok, infinit mai corupt decat Thaksin. Regele Thailandei este relativ neutru in aceasta problema. Sotia lui insa patroneaza acest partid corupt, de baieti de Dorobanti de Bangkok.
3) Faptul ca Muntenegru i’a acordat azil se datoreaza UE, care nu aproba mica lovitura orchestrata de partidul reginei pentru inlaturarea unui regim cu tenta socio-democrata. Aceasta fara sa’i vexeze pe actualii guvernanti, (cum ar fi fost cazul unui azil in Franta, Anglia, …etc).
A pune in balanta stanga/bad – dreapta/right, dogmatic, mi se pare grotesc.
Regimurile de dreapta, decuplate de populatie nu rezista. A fost cazul Iranului, tarilor din america latina si multor altora, cu atat mai putin in ‘democratii regale’.
Da, e o lume foarte mica din punctul asta de vedere. Acelasi lucru il constat si eu. Si cu cat de apropii mai mult de sferele inalte ale puterii si averii, cu atat intalnesti mai des o anumita tipologie…nu stiu cum se face.