Viata second hand

Postat de: - 16/03/2009, 11:20 1 comentariu, 251 vizualizari

Tot mai mulți oameni au tendința în zilele noastre de a evada într-o realitate virtuală. Fenomenul “Second Life” e probabil cel mai cunoscut, cel mai dinamic, cu cei mai mulți adepți. O viață paralelă – tentant concept, ocazia perfectă pentru domolirea tuturor neîmplinirilor, prin compensații imaginare. De aceea, Second life este, în esență, o platformă de pseudo-terapie contra ratării, în toate formele ei: ea îți oferă iluzia de a face și avea tot ceea ce n-ai reușit să faci și să ai în viața reală. Numărul mare de utilizatori fideli, care ajung dependenți de această realitate, poate fi un indicator elocvent pentru cât de răspândite sunt alienarea, complexele, tarele psihice și sociale.

Milioane de oameni “se joacă” în Second Life. Milioane de oameni au nevoie să trăiască o viață paralelă. Altfel spus, milioane de oameni sunt, cel puțin în anumite momente sau perioade, incapabili să-și accepte, să-și asume și să-și trăiască viața reală.

Ceea ce mi s-a părut seducător la Second Life este faptul de a avea capacități supra-umane în acea lumea virtuală. Poți, prin avatarul pe care ți-l alegi, să zbori, să mergi pe apă sau sub apă, să colinzi zările și mările desenate în 3-D, după bunul plac. Evident, nu după mult timp te plictisești, dar nu aceasta e problema. Foarte curând, ai șansa de a fi întrerupt brutal din zborul tău îngeresc, cu mesaje de tipul “proprietate privată, ai un minut să părăsești zona”. Aproape de la o zi la alta, spațiul în care te poți mișca liber se restrânge. Apar case peste case, terenuri îngrădite, se dezvoltă rapid psihoza spațiului privat. Pentru orice fleac, trebuie să plătești – o monedă virtuală, e drept, dar nu lipsită de legătură cu banii din lumea reală. Unii și-au deschis chiar magazine, cluburi, cafenele, oferă tot felul de servicii contra cost. Rar vezi pe cineva să zboare…

Mie mi se pare emblematic felul în care a evoluat acest fenomen. Adică, să fii într-o lume unde n-ai nevoie de mâncare sau băutură, unde poți să zbori sau să mergi pe fundul oceanelor, unde nu poți fii rănit și nici muri, iar singura ta grijă e să cumperi terenuri și case, să cumperi mâncare și băutură și ziare, să te izolezi de toată lumea și să te cerți cu vecinii sau trecătorii că nu-ți respectă proprietatea! Paradoxal, evadând într-o lume virtuală plină de posibilități, toți acei oameni n-au făcut în final decât să reproducă toate condiționările din lumea reală, și le-au tratat de parcă ar fi fost nu condiționări nefericite, ci propriile lor idealuri. Visul lor de a poseda un teren, adică de a se auto-îngrădi pe o parcelă, s-a dovedit mult mai important decât visul de a zbura, adică de a se deplasa complet liber. Implicit, până la urmă libertatea de mișcare a tuturor a fost compromisă.

Să ai o lume virgină – fie ea și imaginară – cu posibilități aproape nelimitate, și să faci din ea inevitabil același lucru. Să ai o lume lipsită de condiționări și să n-ai altă grijă decât să-i pui limite. Iată un motiv pentru care aș respinge, măcar parțial, prezumția de utilitate a reîncarnărilor. Cred că unii indivizi au capacitatea de se repeta la nesfârșit, fără să învețe ceva. Oricâte vieți ar avea, le-ar trăi la fel pe toate.

Voltaire nu avea dreptate. Nu trăim în cea mai bună din lumile posibile. Trăim doar în cea mai bună din lumile pe care le merităm. De cele mai multe ori nu putem, nu știm, nu vrem să avem o viață mai bună, și nici măcar nu suntem în stare să ne-o imaginăm. Mai degrabă ignorăm posibilitățile și reducem totul la absurd – din obișnuință, din lașitate sau, pur și simplu, din prostie, asemeni unor sclavi care se leagă singuri înapoi în lanț, oricât s-ar strădui alții să-i elibereze. Oricâtă libertate am avea, transformăm totul la loc, la ceea ce cunoaștem, la o simplă copie. Second Life. Second-hand.

pixelstats trackingpixel

1 comentariu la “Viata second hand”

  1. opium says:

    Revin la postul asta. Pentru ca mie personal mi se pare cel mai bun din Inessentia pana acum. Si cel mai trist in acelasi timp.
    Acum un alt fel de a formula ideea ta este ca in loc sa viseze la o lume mai buna, oamenii viseaza la o luma mai buna pentru ei insisi; o ingradesc ca pe cea reala, numai ca isi rezerva spatiul virtual pe care nu l-ar putea avea probabil niciodata in lumea reala. Adica una din explicatii ar fi frustrarile, neputinta din viata reala de a dispune de ceea ce unii oameni isi doresc – si actiunea lor din aceasta lume (pana mai ieri) virgina!

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web