Raiul si prostia

Postat de: - 26/03/2009, 01:14 0 comentarii, 156 vizualizari

Eu cred că proștii nu pot ajunge în Rai. Imaginați-vă doar ce fel de Rai ar fi acela, și cât timp ar putea să dăinuiască…

Prostia, în accepțiunea la care mă refer, este mai mult decât lipsa de cunoaștere, este orbire a spiritului. Spre deosebire de naiva ignoranță, prostia are întotdeauna ceva întunecat, destructiv. De aceea, logic este ca Raiul să excludă nu numai păcătoșii în sensul propriu al cuvântului, ci și pe cei care, prin definiție, i-ar pune în pericol însăși existența.

“Fericiți cei săraci cu duhul” nici pe departe nu legitimează prostia. Faptul că “fericiți” înseamnă de fapt “binecuvântați” și nu se referă la vreo stare de exaltare fizică, e destul de larg acceptat. “Săraci cu duhul” se asociază însă în mod greșit, de către unii, cu prostia. Proștii nu pot fi “binecuvântați”, pentru că ei prin definiție nu capacitatea nici de a evita, nici de a-și recunoaște greșelile, cu atât mai puțin de a învăța din ele. Dintr-o greșeală pe care nu sunt capabili să o înțeleagă, ei pot oricând distruge orice, inclusiv pe ei înșiși sau unii pe alții. Departe de o atare perspectivă, a fi “sărac cu duhul” înseamnă de fapt a fi umil, conștient de propriile limite, “sărac în ego”, adică sărac în orgoliu.

Iar orgoliul e vecin cu prostia și nu degeaba se spune că sunt inseparabile. La urma urmelor, prostia de a asculta de “sfatul” șarpelui înșelător – și de a împrumuta astfel de la el, fără ezitare, orgoliul de a-l sfida pe Creator – a fost cauza alungării primilor oameni din Rai. Poate că aceasta a fost, de fapt, prima demonstrație a faptului că prostia și Raiul sunt incompatibile. A fost prima lecție pe care omul a trebuit să o învețe, și din păcate a picat testul. Dar a eșuat nu din lipsa informației, nu din incapacitatea de a pricepe, ci prin ignorare voită, prin refuzul liber asumat al informației.

Nu țin să mă refer aici la Geneză sau la conceptele biblice altfel decât ca la niște pilde ale căror semnificații pot fi extinse la nivelul oricărui context social. Astfel, dacă în locul raiului ne-am imagina, de pildă, o societate model, o comunitate armonioasă, o orânduire dreaptă sau o stare de iluminare a conștiinței, ar trebui să admitem, conform celor argumentate mai sus, că într-un atare context prostia, cu tot cortegiul ei de vanități, nu ar contribui decât la un declin ireversibil. Prostia exclude bunul simț – de aceea, prin ea, orice rău devine posibil.

Nu întâmplător, spune Steinhardt, “Dumnezeu ne-a zis să fim buni, dar nu ne-a zis niciodată să fim proști”.

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web