Misoginismul ca lipsa de educatie

Postat de: - 01/08/2009, 13:45 0 comentarii, 144 vizualizari

Flash no.1
Mergeam cu metroul prin București. La un moment dat, se urcă o femeie tânără, gravidă cam în luna a 7-a și cu două sacoșe în mână. Nici un loc liber. Ea stătea în picioare exact în fața mea. Mă uit în stânga mea – un tip pe la vreo patruzeci de ani. În dreapta, alt tip, pe la vreo treizeci. Amândoi, câtamai huidumele, dar cu un aer aparent civilizat. Brusc, deveniseră amândoi preocupați și absenți, uitându-se cu insistență în jos sau în partea opusă femeii. Decid să mai aștept puțin – poate totuși nu au observat-o. Femeia dă ușoare semne de neliniște, se uită în jur după un loc liber. Se vede că e obosită. E singura persoană care stă în picioare, deci e imposibil să nu o observi. Îmi dau seama că distinșii indivizi de lângă mine n-au nici cea mai vagă intenție să-i cedeze locul. De fapt, mă așteptasem la asta, dar am preferat să aștept puțin înainte să-i ofer locul meu femeii. Mi-a mulțumit și s-a așezat. Tipul din dreapta mea s-a ridicat și el imediat – iată că totuși nu fusese chiar atât de absent… dar fără să spună o vorbă, ca și când mi-ar fi oferit locul dar i-ar fi fost jenă să verbalizeze invitația. Ca și când urma să coboare în următoarele zece secunde, deși trenul abia plecase din stație. În fine, mă așez și eu, iar femeia îmi spune, dezgustată:  “Trebuia să se ridice o femeie ca să simtă și ei…” La care, tipul din stânga noastră se ridică și el și pleacă. Însă nu mai era nimeni în jur căruia să-i cedeze locul! După care ne dăm seama, amândouă: omul se simțise jignit de observația noastră! Îi fusese rănită sensibilitatea, nici mai mult nici mai puțin!

Flash no.2
Călătoream cu avionul către București. În spatele meu, doi tipi. Până în 40 de ani, dar buhăiți și cu burțile atârnând, genul de șmecher de oraș care vrea totuși să treacă drept mic-burghez, clasă de mijloc. Genul macho de România. Și cât erau ei de bărbați, se vedea de la o poștă că le era frică să meargă cu avionul. Am mai văzut oameni cu fobie de avion sau diverse probleme de sănătate și nu așa se comportă. Nu, respectivii se îmbuibau continuu cu alcool, vorbeau extrem de tare și făceau tot felul de glume proaste, inclusiv cu stewardesele. Făceau gălăgie și vorbeau non stop, ca să mai uite de frică. E clasic. La un moment dat, după câteva anunțuri ale însoțitoarelor de bord, se aude o altă voce de femeie: “Bună seara etc., vă vorbește căpitanul Ecaterina nu știu cum”. Moment de liniște, șoc. Carevasăzică, pilotul era o femeie! Și încă asta nu era totul. Vocea (tânără, după toate aparențele) continuă: “…împreună cu domnișoara copilot Cutărescu…”. Deci, și copilotul era tot o femeie, probabil chiar mai tânără. Eu m-am bucurat în sinea mea, zicându-mi că nu ți se întâmplă toată ziua să zbori cu un avion pilotat de femei, după care m-am relaxat complet, cu convingerea că voi avea un zbor extrem de lin și plăcut. În schimb, în spatele meu – teroare absolută. În stilul caracteristic, începuseră să se lamenteze:  “Cum bă, ești nebun? Cum naiba să pui o femeie să piloteze? Mâncați-aș, poate n-am auzit bine…” După care, dându-și seama că erau penibili, au încercat să îndulcească pastila, dând-o pe un ton glumeț. Evident, au continuat tot drumul să facă glume proaste, de gen haz de necaz, glume de oameni stresați, la care rânjeau mai mult decât râdeau. Noroc că puteam asculta muzică la căști și i-am ignorat. Am mai reținut doar o singură replică: “Ce mă??? Am aterizat deja?” Aterizarea fusese atât de lină că nici nu simțiseră…

Flash no.3
Îmi povestește un prieten că în Arabia Saudită este foarte populară teoria potrivit căreia, de la natură, femeile sunt incapabile să conducă mașini. În Arabia Saudită, femeilor le este interzis să conducă. Mă întreb ce ar spune de o femeie care pilotează avioane…

În primul episod, se presupune că o femeie este la fel de capabilă ca un bărbat să stea în picioare pe termen nelimitat, chiar dacă ea duce echivalentul unui sac de 15 kg atârnat de gât, iar el nu. În al doilea, se presupune că o femeie nu este nici pe departe la fel de capabilă ca un bărbat să piloteze un avion. Ambele cazuri denotă, cred eu, o anumită concepție asupra femeii, care respinge ideea de egalitate în orice tip de situație, dar care din păcate ține în mare parte de straturile profunde ale aducației unui individ, de cei șapte ani de acasă. Poți să fii misogin prin definiție, prin educație, nu neapărat ca urmare a unor convingeri asumate conștient și critic. Poți să fii așa pentru că, pur și simplu, provii dintr-o bestie alcoolică de tată și dintr-o mamă îndobitocită în bătăi, sau pentru că în familia ta femeile au fost dintotdeauna reduse la rolul de servitoare. Sau, din nefericire, poate fiindcă ai avut o mamă care, invidioasă pe o emancipare de care ea nu a avut parte, te-a învățat să sancționezi la o femeie orice depășește granițele Evului mediu rural, orice iese din tipare de tip “pute et soumise”. Dar în toate cazurile la care mă pot gândi, este vorba de fapt de o proastă educație sau, mai bine zis, de o lipsă de educație – care nu se vede neapărat la prima vedere, pentru că îți iei țoale de firmă și vorbești la telefonul mobil, dar care te va da de gol imediat ce ești pus, pe neașteptate, într-o situație de genul celor descrise mai sus.

Dacă mă gândesc însă la țări precum Arabia Saudită și la soarta femeilor de acolo, atunci ar trebui să vorbesc de o lipsă de educație generalizată, ceea ce înseamnă, practic, înapoiere socială. Mentalități colective care de sute de ani refuză să evolueze. Și atunci, cred că nu greșesc dacă spun că misoginismul (sau machismul) ca trăsătură culturală este apanajul incontestabil al comunităților înapoiate, necivilizate, care din păcate nu ne lipsesc nici prin anumite părți prin Europa. Astfel de comunități continuă să producă un număr important de copii traumatizați, abrutizați, intoleranți și indiferenți, care își vor educa la rândul lor odraselele după chipul și asemănarea lor. Și poate că ar trebui să se succeadă multe generații pentru ca lucrurile să se schimbe.

La urma urmelor, poate că nici în Europa sau America nu suntem așa departe de Arabia Saudită cum ne-ar plăcea să credem. De pildă, dacă ne-ar judeca cineva după statistici, ar putea spune că și la noi predomină pe scară largă concepția potrivit căreia femeile nu sunt capabile să conducă – dacă e vorba să conducă instituții, ministere, companii sau guverne și orice alte lucruri mai importante decât condusul de mașini.

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web