Inspiratie versus constipatie

Postat de: - 13/06/2009, 15:31 0 comentarii, 148 vizualizari

Artele sunt prin definitie ocupatii bazate pe inspiratie. Iar inspiratia, indiferent cum vrem sa ne-o reprezentam si indiferent daca este de ordin vizual, muzical, literar etc., nu este ceva controlabil sau încadrabil într-o schema anume. Inspiratia, ca si talentul, variaza de la un individ la altul, ba mai mult, în cazul aceluiasi individ, poate varia semnificativ de la o perioada la alta. Dupa stiinta mea, înca nu s-a descoperit niciun algoritm de putere sau vointa care sa poata determina regularitatea unor astfel de variatii. Omul poate fi învatat si se poate obisnui cu multe, dar talentul si inspiratia nu fac parte din categoria cunostintelor sau aptitudinilor transferabile.

De aceea, daca ne situam în perspectiva creatiei autentice, este absurd sa facem din arta o profesie ca toate celelalte, si este absurd sa ne imaginam ca artistul ca pe un lucrator oarecare. Si nu e doar absurd, e pur si simplu contra-artistic (dupa cum, în situatia opusa, ar fi contra-productiv). Constrâns de lipsa alternativelor financiare, artistul va fi silit sa substituie si chiar sa falsifice procesul inspiratiei, pentru a-si asigura un randament constant al muncii. El nu-si va mai putea permite sa astepte, sa se implice sau sa contemple în asteptare atâta cât i-ar fi în mod normal necesar ca sa atinga o stare sau sa cuprinda un concept. Daca nu este în mod natural un boem, va fi nevoit sa se arate superficial, nesincer, impostor, pentru a supravietui într-o lume în care periodicitatea veniturilor numai de ceasul interior al devenirii artistice nu tine cont. Pe principiul penibil “am, n-am ceva de spus, la 12 trecute fix ma fac ca ma trece inspiratia” nu se poate construi nimic valoros. Ceea ce rezulta este constipatie profesionala, nu inspiratie artistica.

Nu spun ca scriitorii si artistii de tot felul nu trebuie sa poata trai bine din arta lor. Dar astfel de avantaje trebuie sa vina ca o consecinta si nu ca un scop al actului artistic. Nu spun ca nu exista artisti valorosi pentru care arta e singurul mijloc de trai si care totusi reusesc sa evite compromisurile, mentinându-si tinuta morala, dar ma tem ca acestia nu constituie nici pe departe o majoritate în breasla lor. Spun doar ca artele ar trebui deparazitate mai cu zel de tentatia ipocriziei, în primul rând printr-o atitudine mai transanta a iubitorilor artei (de tipul: nu-mi place, nu aplaud), care sa discearna intre vocatie si interes pecuniar. Aceasta deoarece si critica de specialitate este la rândul ei supusa “vicilor de procedura” comerciale, care sufoca verticalitatea judecatilor de valoare.

Mi-ar placea sa apuc vremurile în care artele de orice fel sa fie practicate ca vocatie, si nu ca ocupatie. Nu de catre o breasla auto-suficienta, ci de catre indivizi in cautarea unor raspunsuri.  Sa nu mai reprezinte un mijloc de ascensiune sociala, ci un mod de exprimare. Sa reprezinte o realizare, nu o marfa. Sa fii “artist”, “poet”, “scriitor” etc. ar trebui sa reprezinte o onoare, o distinctie, sau pur si simplu un fapt, dar nu o biata eticheta din nomenclatorul meseriilor. Da, oricat de utopic ar suna, mi-as dori sa apuc o vreme cand arta sa se mai faca si de amorul artei…

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web