Iluzia sistemelor

Postat de: - 27/04/2010, 10:09 2 comentarii, 93 vizualizari

Am un prieten bun, inginer într-o fabrică de componente pentru motoarele de avioane. De-a lungul timpului, a făcut cam de toate în domeniu lui: cercetare, concepție, supravegherea proceselor tehnologice, controlul calității, testări. Lucrează cam 10-12 ore pe zi, de multe ori și în weekenduri. Uneori, e trezit din somn, noaptea, cu câte un telefon, și trebuie să se ducă la serviciu, fiindcă apare câte o problemă. Sau e chemat mai repede din vacanță, pentru motive similare. Niciodată nu își pune măcar problema să nu răspundă la telefon, să inventeze un pretext ca să plece mai devreme acasă, sau să arunce responsabilitatea pe umerii altcuiva. Așa face de când îl știu, de când eram amândoi la școală, iar el se străduia tot timpul să ia notele cele mai mari, nu copia și nu venea niciodată cu temele nefăcute.

De când cu globalizarea și delocalizările, firma la care lucrează îl trimite în delegații în diferite țări, uneori chiar și de pe o zi pe alta. Sunt în stare să-l facă să călătorească zece ore în loc de patru, numai ca să-i cumpere bilet mai iefin. Însă nu-l lasă niciodată să stea peste weekend. Nimeni nu ține socoteala orelor suplimentare pe care le face, singura modalitate de recompensă fiind bonusurile periodice, la discreția conducerii firmei. Pentru o mărire de salariu de 20%, i se dublează volumul de muncă. Dar el nici măcar nu observă lucrurile acestea. Toată grija și preocupările lui sunt concentrate pe ceea ce are de făcut. În ciuda certificărilor ISO și a unui număr impresionant de proceduri de tot felul, apar deseori situații neprevăzute, pe care el trebuie să le rezolve în timp record, găsind soluții contra cronometru fără să aibă nici cel mai vag sprijin sau reper. Verifică și răs-verifică, și uneori nu doarme nopțile, până nu e sigur că a găsit alternativa cea mai bună.

Acasă, nemulțumirile familiei sunt evidente. Prietenii îl iau peste picior, sau îl compătimesc sincer, ca pe un caz irecuperabil. Mulți îi spun în față că e un fraier, pentru că se lasă prea mult exploatat și nu se bucură de viață, pentru că nu se dă bine pe lângă șefi ca să-și găsească un post mai călduț, la marketing sau la vânzări, și pentru că s-a orientat în carieră către ce era mai greu și mai stresant, în loc să găsească modalități mai ușoare și mai profitabile de a-și câștiga traiul.

Ìnsă, în ochii mei, el este un adevărat erou. Dincolo de orice motivații sau obligații profesionale, dincolo de toate constrângerile și presiunile care îl împing mai degrabă către o atitudine contrară, el este un om căruia, pur și simplu, îi pasă.

De fiecare dată când trebuie să călătoresc cu avionul, la trecerea prin filtrele de securitate, observ practicile de pe diferite aeroporturi. Nu am înțeles niciodată de ce, în tranzit fiind, într-un aeroport trebuie să-mi scot pantofii, la altul nu. La unul trebuie să-mi scot și cureaua, la altul trebuie să-mi scot ceasul. Nu am voie cu o sticlă de șampon sau cu o lamă de ras, aduse de acasă, dar am voie cu o sticlă de un litru de wiskey sau cu o grămadă de obiecte potențial contondente, pe care le pot cumpăra de la duty-free (de fapt, întotdeauna m-am întrebat dacă pe angajații, ca și pe furnizorii și pe angajații furnizorilor de la duty-free-uri, îi controlează cineva așa cum mă controlează pe mine când trebuie să iau avionul…dar asta e o altă poveste). Dacă întreb, primesc invariabil același răspuns: astea sunt regulile. Fără explicații. Nu mă simt în siguranță nici când ascult ce recită stewardesele, despre care știu că nu pentru IQ-ul lor se află acolo. Cu atât mai puțin aș crede despre companiile aeriene că nu mai pot de grija pentru confortul și fericirea mea, când știu prea bine cum mă taxează pentru asta cu toate ocaziile posibile. N-am încredere absolută nici în procedurile, nici în standardele lor, pentru că știu că, la o adică, o secundă de eroare umană poate schimba cu totul datele problemei.

Tocmai de aceea, când mă urc în avion, mă gândesc la prietenul meu, inginerul, și la toți cei asemenea lui, și știu că în primul rând lor trebuie să le mulțumesc dacă ajung cu bine la destinație. Nu unei birocrații oarecare sau unei organizații impersonale, ci unor oameni responsabili și sufletiști, care de multe ori își sacrifică timpul liber și familia pentru ca alți oameni, mai numeroși, să fie feriți de niște griji sau pericole. Iar atitudinea lor nu se naște nici din teama de a nu-și pierde locul de muncă, nici din dorința de a câștiga mai mult, nici din îndoctrinare sau devotament față de o „cultură” corporatistă, ci din altceva, mult mai solid și mai important, și care își are rădăcinile în educația primită acasă, în valorile și credințele însușite, în coloana vertebrală a caracterului. Celor care îi consideră pe astfel de oameni „fraieri” nu le doresc decât să ajungă, măcar o dată în viață, să trebuiască să-și încredințeze viața, averea sau progeniturile, în mâinile unui „șmecher”.

Regulile și procedurile există în primul rând pentru a preveni riscurile de derapaj cauzate de incompetență, neatenție sau rea-voință. Din acest motiv, ele sunt utile pretutindeni, dacă nu chiar indispensabile. Însă asta nu înseamnă că, la o adică, ele pot înlocui competența, grija și buna credință a oamenilor care trebuie să le aplice. Pe acestea, nimic nu le poate înlocui. Iar dacă un sistem sau altul, artificial creat pe baza unor convenții, încearcă să își aroge vreun merit pentru așa ceva… e pură iluzie.

pixelstats trackingpixel

2 comentarii la “Iluzia sistemelor”

  1. blue angel says:

    foarte corecte observatiile cu privire la securitatea aeriana. iata un articol de pe yahoo news care confirma: cel care a pus bomba in times square, NY, acum cateva zile, s-a putut urca in avion bine mersi…
    How did he get into the plane??
    http://news.yahoo.com/s/ap/20100504/ap_on_go_ot/us_times_square_probe

  2. ema says:

    Competenta, bunavointa etc. a lor, si…mila bunului Dumnezeu.

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web