Cultura 2.0

Postat de: - 15/04/2009, 19:49 0 comentarii, 82 vizualizari

În articolul intitulat Business 2.0, vorbeam despre un nou model de conduită în afaceri – participativ, neagresiv, flexibil și inovant, promovat de companii precum Google. Nu ma pot împiedica sa ma întreb cum ar arata beneficiile revolutiei informationale si in alte domenii. In educatie si cultura, spre exemplu.

M-aș gândi, de pildă, la remarcabilele conferințe de pe site-ul TED, susținute de atâtea mari personalități din știință și cultură, din întreaga lume, și puse cu generozitate la dispoziția publicului larg. Sau la cărțile în format electronic, accesibile prin Google Books – evident, tot gratis. Dacă asemenea tendințe se vor amplifica în ritmul caracteristic Google, poate că vom asista, la un moment dat, la crearea unor biblioteci publice virtuale, la care – prin simpla înscriere sau cu un abonament simbolic – vor putea avea acces sute de milioane de cititori din întreaga lume. Nu cred că din cauza asta nu se vor mai tipări cărți pe hârtie (sper totuși să nu se mai taie atâtea păduri pentru asta, fără ca nimeni să se gândească la reciclare…). Desigur, e posibil să existe și consecințe negative: uniformizare, protecția scăzută a drepturilor de autor, marginalizarea culturilor non-anglofone, etc. Însă, când vine vorba de informație și de cunoaștere, cred că lipsa accesului este, de cele mai multe ori, mult mai rea decât abundența.

În plus, în Cultura 2.0 se vor putea evita riscuri mult mai rele decât lipsa de control asupra informației. De pildă, riscul ca organizațiile din domeniu să ajungă ca niște supermarket-uri, create pe seama capitalului unor oameni care s-au decis să facă profit din asta în loc sa fabrice, să zicem, margarină. Riscul ca informația culturală să fie tratată ca o marfă oarecare, ajunsă la dispoziția publicului în acelasi mod ca și cutiile de margarină, adică în baza unor decizii de marketing, iar judecățile emise asupra ei să fie doar simple ingrediente necesare cunoașterii pieței. Riscul proliferării unor „industrii” închise ca un cartel, care nu se manifestă decât prin intermediari, în defavoarea unei culturi deschise, care să permită cu adevărat diversitatea și libertatea de acces la informație, precum și legăturile directe între autor și cititor/privitor… Și, nu în ultimul rând, riscul ca, din cauza unor fenomene precum cele enumerate anterior, actul cultural în sine să-și piardă credibilitatea, nemaiputând oferi nicio garanție cu privire la autenticitatea unor valori, altele decât cele contabile și de piață.

Incerc sa imi imaginez deja:

  1. Biblioteci virtuale, online, cu acces nelimitat la o multime crescânda de carti, pe care sa si le permita toti cei care sunt dornici, fara discriminare.
  2. O wikipedia a criticii, la care criticii sa participe în mod voluntar si pe baza de anonimat, nu ca vedete si contra cost, în felul acesta existând o garantie rezonabila a impartialitatii lor.

Cred ca n-ar fi rau deloc…La urma urmelor, cultura apartine mai mult celor care vor sa citeasca dar nu-si permit sa cumpere carti, decât celor care îsi aleg cartile la kilogram, dupa culoarea copertilor, ca sa se asorteze cu mobila din sufragerie.

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web