Arta si sacrul

Postat de: - 19/03/2009, 19:13 0 comentarii, 158 vizualizari

A scrie, a compune, a picta…înseamna a marturisi, pentru a putea împartasi cu ceilalti.

Din aceasta perspectiva, am putea spune ca actul de a crea pe tarâmul artelor (literare, muzicale, vizuale sau scenice) releva, în felul sau aparte, o dimensiune a sacrului.

Iata mai multe argumente care ar îndreptati o astfel de abordare.

În mod similar cu actul religios, actul artistic se întemeiaza pe trei piloni: nevoie (aspiratie), marturisire si împartasire.

Nevoia de a crea este o conditie sine qua non a autenticitatii actului artistic, asemeni nevoii de sacru, în religie. In ambele cazuri, ceea ce izvoraste din setea de bani sau de faima este pur fariseism. Procesul de creatie, ca marturisire a artistului despre sine, este prin definitie un gest eliberator si purificator, vital pentru artistul autentic, care se deosebeste astfel de “profetul mincinos”, dependent de orgoliul de a exercita o forma de putere. În fine, încununarea acestui proces este împartasirea dezinteresata a actului artistic îndeplinit, prin care se realizeaza comuniunea artistului cu semenii sai; aceasta este singura rasplata spre care tinde creatorul de arta, în contrast cu “fabricantul” de arta.

De asemenea, atât creatia artistica, cât si trairea religioasa presupun trei componente obligatorii: initiere, comunicare transcendenta si crez.

În arte, initierea sau “botezul” înseamna dobândirea accesului la un set de cunostinte si capacitati specifice unui anumit domeniu artistic. Apoi, asemeni credinciosului care se roaga divinitatii, artistul comunica si el cu sacrul, prin cautarile si framântarile sale, prin întrebarile care-l nelinistesc, prin dezamagirile care îl macina. Si, la fel cum orice credincios al unei religii trebuie sa treaca prin etapa necesara a afirmarii credintei sale, artistul trebuie la rândul sau sa îsi afirme, prin lucrarea sa, crezul – altfel spus, conceptiile sale specifice despre lume si despre arta, care determina individualitatea si stilul creatiilor sale. În lipsa unui astfel de crez, nu mai putem vorbi de creatie artistica, ci doar de manifestari amorfe si haotice, oglinda conjuncturala a personalitatii care le genereaza.

Creatia autentica nu este un act religios, dar cu siguranta este unul spiritual, fie si numai pentru ca ne aminteste în permanenta aceste doua lucruri: orice creatie este o manifestare a autorului ei – nu a hazardului – dar numai acea creatie în care autorul se daruieste pe sine poate prinde viata în constiinta oamenilor … dupa cum, de la începuturi, nu orice papusa de lut a putut deveni fiinta, ci doar aceea în care Creatorul a cuprins suflarea Sa.

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web