Arta si sacrul

Postat de: - 19/03/2009, 19:13 0 comentarii, 161 vizualizari

A scrie, a compune, a picta…īnseamna a marturisi, pentru a putea īmpartasi cu ceilalti.

Din aceasta perspectiva, am putea spune ca actul de a crea pe tarāmul artelor (literare, muzicale, vizuale sau scenice) releva, īn felul sau aparte, o dimensiune a sacrului.

Iata mai multe argumente care ar īndreptati o astfel de abordare.

Īn mod similar cu actul religios, actul artistic se īntemeiaza pe trei piloni: nevoie (aspiratie), marturisire si īmpartasire.

Nevoia de a crea este o conditie sine qua non a autenticitatii actului artistic, asemeni nevoii de sacru, īn religie. In ambele cazuri, ceea ce izvoraste din setea de bani sau de faima este pur fariseism. Procesul de creatie, ca marturisire a artistului despre sine, este prin definitie un gest eliberator si purificator, vital pentru artistul autentic, care se deosebeste astfel de “profetul mincinos”, dependent de orgoliul de a exercita o forma de putere. Īn fine, īncununarea acestui proces este īmpartasirea dezinteresata a actului artistic īndeplinit, prin care se realizeaza comuniunea artistului cu semenii sai; aceasta este singura rasplata spre care tinde creatorul de arta, īn contrast cu “fabricantul” de arta.

De asemenea, atāt creatia artistica, cāt si trairea religioasa presupun trei componente obligatorii: initiere, comunicare transcendenta si crez.

Īn arte, initierea sau “botezul” īnseamna dobāndirea accesului la un set de cunostinte si capacitati specifice unui anumit domeniu artistic. Apoi, asemeni credinciosului care se roaga divinitatii, artistul comunica si el cu sacrul, prin cautarile si framāntarile sale, prin īntrebarile care-l nelinistesc, prin dezamagirile care īl macina. Si, la fel cum orice credincios al unei religii trebuie sa treaca prin etapa necesara a afirmarii credintei sale, artistul trebuie la rāndul sau sa īsi afirme, prin lucrarea sa, crezul – altfel spus, conceptiile sale specifice despre lume si despre arta, care determina individualitatea si stilul creatiilor sale. Īn lipsa unui astfel de crez, nu mai putem vorbi de creatie artistica, ci doar de manifestari amorfe si haotice, oglinda conjuncturala a personalitatii care le genereaza.

Creatia autentica nu este un act religios, dar cu siguranta este unul spiritual, fie si numai pentru ca ne aminteste īn permanenta aceste doua lucruri: orice creatie este o manifestare a autorului ei – nu a hazardului – dar numai acea creatie īn care autorul se daruieste pe sine poate prinde viata īn constiinta oamenilor … dupa cum, de la īnceputuri, nu orice papusa de lut a putut deveni fiinta, ci doar aceea īn care Creatorul a cuprins suflarea Sa.

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web