Eticheta care nu lumineaza
Deseori, constat ca adevarurile subiective sunt privite ca un fel de cutie a Pandorei sau ca un fel de cenusarese ale progresului intelectual. E subiectiv, adica e relativ, adica e un soi de adevar inferior, fiindca nu e valabil decat pentru persoana în cauza. Adevarul obiectiv e un fel de “adevarul acceptat de majoritatea oamenilor”, iar cel subiectiv ajunge sa cuprinda restul, adica “parerile mele cu care altii nu sunt de acord”. Si totusi, daca adevarul obiectiv e unul de ordin cantitativ (pentru ca se vrea valabil pentru majoritatea sau chiar pentru toate cazurile), el nu reprezinta altceva decât cel mai mic multiplu comun al adevarurilor subiective (de ordin calitativ). Conceptie nefericita, în virtutea careia normalitatea se poate confunda, de pilda, cu mediocritatea.
Deseori, cunoasterea obiectiva este asociata ratiunii, iar cunoasterea subiectiva – lipsei ratiunii, echivalata în mod gratuit cu lipsa gândirii sau chiar cu lipsa de sens. Totusi, psihologia de azi recunoaste ca ratiunea este numai una din functiile psihicului, ca nu reprezinta singurul mod de cunoastere si a priori nu este superioara altor facultati. Poate ca traim într-o epoca obsedata de concurenta si de contrarii, si de aceea nu întelegem pâna la capat ca aceste facultati se completeaza, pur si simplu, si ca nu sunt în niciun fel ierarhizate.
Deosebirea cea mai importanta între cele doua moduri de cunoastere este ca primul – cunoasterea obiectiva – presupune distantarea, iar al doilea – cunoasterea subiectiva – presupune identificarea cu sursa informatiei. De aceea, cunoasterea obiectiva, rationala, e foarte potrivita atunci când avem de-a face cu forme si abstractiuni. În matematica, în stiintele exacte. Dar nu mai este la fel de potrivita si când avem de-a face cu fiinte. E absurd (si la limita schizofreniei) sa tratezi cifrele sau multimile ca pe prietenii tai. Nu e la fel de absurd sa tratezi fiintele ca si când ar fi simple multimi de ochi, dinti, par, haine, amintiri si cunostinte? Nu e ca si când ai încerca sa-ti folosesti ochii pentru pipait si degetele pentru mirosit?
Cred ca dorinta de a fi obiectivi, daca e generalizata orbeste – asa cum se întâmpla de prea mult timp încoace – ne va condamna sa traim într-o lume moarta: într-o lume de forme si abstractiuni, într-o lume de masti de carton, de etichete, dincolo de care nu se mai vede nimic pentru ca noi însine, privind la ea, uitam ca suntem, înainte de toate, oameni…
Similare:
Altele publicate in: Cugetari, Informatie, Repere
Altele publicate de santal
English
RomĂąnÄ
