Apologia lipsei de fitze

Am auzit odata urmatoarea anecdota despre Constantin Noica. Se spune ca filosoful, spre surprinderea sau chiar dezamagirea admiratorilor sai, urmarea meciurile de fotbal.  Întrebat, cu îndreptatita mirare, cum e posibila o preocupare atât de marunta la un filosof ca el, Noica a raspuns ceva de genul: nu ma preocupa fotbalul, ci fotbalitatea…

Cred ca un om, cu atât ajunge mai întelept, cu atât ezita mai putin când e vorba sa priveasca dincolo de aparenta celor mai marunte situatii, convins fiind ca poate gasi o sursa, o cale sau un impuls de învatatura în aproape orice. Un om inteligent poate avea gânduri inteligente în raport cu aproape orice, un om cu imaginatie poate vedea ceva interesant în aproape orice…totul depinde de capacitatile subiectului si mai putin de calitatile obiectului, asa cum gresit cred multi. Numai snobii vor avea întotdeauna nevoie de proptele, de rating si de confirmari, de moda si de etichete. Ba mai mult, varietatea preocuparilor altora li se va parea pura dezordine, pentru ca ei nu sunt capabili sa se orienteze într-un univers fara sertare.

Daca mi-as imagina o continuare a anecdotei despre Noica, m-as gândi la patru tipuri de atitudine. O prima categorie sunt cei care nu se mira deloc, pentru ca stiu, pentru ca au priceput deja. O a doua categorie sunt cei care se mira si, în urma raspunsului primit, prind ideea. O a treia categorie concluzioneaza rapid: hai sa ne uitam si noi la fotbal, cica e cool! În fine, cei din ultima categorie nici nu se mira, nici nu înteleg si nici nu întreaba, dar perpetueaza cu zel convingerea: tipul asta, Noica, e vai de capul lui, nu e serios ca filosof, si nici la fotbal nu se pricepe!

Similare:

• Apologia renuntarii
• Viata second hand
• Adevarata cortina de fier
• Un alt Ev Mediu?
• Generatiile de sacrificiu

Altele publicate in: Cugetari, Repere, Societate

Altele publicate de santal