Si mie (Epilog)

(replica la articolul: Dar mie îmi place proaspat!)

Până de curând, aş fi zis şi eu că bietul iubitor de teatru nu prea mai are de ales. La fel zic mulţi dintre prietenii mei, şi cam din aceleaşi motive; unii au ajuns chiar să refuze total să mai meargă la teatru, în urma unui lung şir de experienţe traumatizante, fie dintr-o categorie, fie din cealaltă. Eu, totuşi, am prins întâmplător o licărire de speranţă. E una atât de discretă (nu tu publicitate, nu tu comerţ, nu tu claxoane, nu tu cancanuri, nu tu apologii ale criticii emanate la un fursec de lansare) încât, dacă nu vi-o arată cineva cu degetul, nu o veţi observa. Eu încă nu pot să vă spun dacă e doar o licărire solitară sau dacă poartă în ea scânteia unei reale înnoiri. Pot să vă spun doar că am văzut două spectacole de mare bun simţ la Teatrul Act, ambele în regia Marianei Cămărăşan. Am văzut nişte texte de calitate, interpretate de nişte actori tineri şi foarte proaspeţi, puse în scenă într-o viziune axată pe integralitatea poveştii, pe esenţa personajelor, care caută să îmbogăţească, nu să reducă. Simplu, deşi atât de greu de înfăptuit, Actorul ESTE Personajul, şi evoluează odată cu acesta. Loc berechet de respirat printre nuanţe, simboluri şi planuri, pentru fiecare. Adică, foarte mult. În sfârşit, mi-am zis, aer! Da, aer proaspăt. Discrete şi cuminţi, dar puternice, spectacolele în cauză mi-au readus în suflet un strop de optimism faţă de teatrul românesc. Sper să descopăr că mai sunt şi altele aşa.

Similare:

• Orasul de la Teatrul Act
• Teatrul în timpul lui Eduard al III-lea, cu Caramitru
• Orfeu si Euridice – Eros si Magie la Teatrul Bulandra
• Impresii de la festivalul Enescu
• Rinocerii lui Ionesco, la Teatrul de Comedie

Altele publicate in: Arte

Altele publicate de santal