Orfeu si Euridice – Eros si Magie la Teatrul Bulandra

Postat de: - 03/05/2009, 13:26 0 comentarii, 205 vizualizari

Pentru mine, spectacolul acesta a fost un adevărat răsfăț. La fel cred că este pentru toți cei care iubesc teatrul și opera.

Este un spectacol de o mare generozitate. Strălucitor, viu, puternic. Decorurile fastuoase, fantezia costumelor, dansatorii exotici, corul care se comportă ca un personaj colectiv, permanenta mișcare, scena mereu plină…Un amestec bogat și deseori straniu de influențe care, prin dezinvoltura lui, m-a dus cu gândul mai degrabă la spiritul Renașterii. Eros și magie, acesta e combinația de bază.

Euridice-sufletul și Euridice-trupul, una cântă, cealaltă tace. Atenieni, șamani, măști venețiene și ritualuri cu nuanțe esoterice, într-un decor care sugerează misterele lumii antice. Arhanghelul cu aripile legate, Pluto și Amor, Caron și Anubis, Nostalgia… se succed prin fața ochilor îndurerați ai lui Orfeu, care-și cântă iubirea și dorul pentru Euridice. Păsări ale Nimicului care populează Infernul condus de Belzebut, Stapânul Timpului. Apoi, Câmpiile Elizee, cu îngeri, copii și creaturi grotești care se transformă în mod miraculos. Iată numai o frântură din abundența de sensuri și personaje pe care Alexandru Darie le aduce pe scenă.

Chiar dacă pe alocuri exagerează cu abundența, în comparație cu multe din spectacolele montate în ultima vreme pe scenele bucureștene și în contrast vădit cu sărăcia post-modernistă de care ne-am săturat cu toții, “Orfeu și Euridice” e o adevărată sărbătoare. Și asta vorbind doar de regie, de tot ce e comun cu teatrul…

Cât despre muzică…răsfăț și mai mare. Mi s-a parut extrem de inspirat și de plăcut aranjamentul lui Adrian Enescu pe teme de Gluck, susținut cu brio de Corul de Cameră Accoustic și de Orchestra Metropolitană de Cameră București, sub bagheta talentatului Tiberiu Soare. La reprezentația la care am fost eu, Orfeu a fost interpretat de mezzo-soprana Florentina Onica. O voce extraordinară, o interpretare de mare clasă, de trei ori bravo! Foarte bună și soprana Raluca Oprea (Euridice-sufletul). Nu mă îndoiesc că spectacolul e la fel de strălucitor și cu o distribuție diferită (contra-tenorul Adrian Popescu în rolul lui Orfeu…), m-aș mai duce să-l văd o dată pentru asta.

Ca fapt divers, dar care spune multe despre calitatea publicului de teatru bucureștean: la finalul spectacolului, jumătate din sală se ridicase în picioare și striga din toate puterile “Bravo”, în timp ce cealaltă jumătate era vădit derutată, dând impresia că n-a priceput mare lucru. Judecând după tentativele de abandon, dacă orchestra n-ar fi fost plasată strategic lângă ieșire, probabil că unii ar fi părăsit sala mai devreme, de îndată ce și-ar fi dat seama că e vorba să suporte două ore de muzică barocă pe libret italienesc, fără sa cunoască povestea și fără să le fi dat prin minte să citească programul înainte.

Noi, ceilalți, ne bucurăm de “Orfeu și Euridice” și apreciem acest spectacol tocmai pentru că îndrăznește să nu fie meschin (chiar și în vremuri de criză) cu ochii și urechile noastre. Dimpotrivă, are de dăruit din belșug. E un spectacol plin de viață și de tinerețe, făcut cu mult talent, cu fantezie și dragoste de frumos.

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web