Orasul de la Teatrul Act

Postat de: - 02/04/2009, 17:26 1 comentariu, 107 vizualizari

Un tip pe la vreo treizeci și ceva de ani, având o slujbă bună, o soție drăguță și un copil, decide la un moment dat că vrea să-și ia lumea-n cap și nimeni nu înțelege de ce.

E vorba de piesa “Orașul” de Evgheni Grishkovets, în regia lui Cristi Juncu (cu: Vlad Zamfirescu, Florin Zamfirescu, Raluca Rusu, Gheorghe Ifrim, Constantin Drăgănescu, scenografia: Cosmin Ardelean).

O temă provocatoare, abordată de autor cu subtilitate și talent. Un text contemporan care are marele merit de a crea personaje vii, umane, tridimensionale și, mai mult decât atât, reușește să ne facă să privim prin ochii fiecăruia din aceste personaje, cu un amestec cuceritor de duioșie, umor, profunzime analitică și sensibilitate. O poveste de actualitate care reușește să nu cadă nici în ispita terapiei de șoc, nici în păcatul banalității. Ceea ce nu e puțin lucru.

Regia are și ea câteva idei, nu tot timpul la fel de bune. Scenografia e simplă dar sugestivă. Vlad Zamfirescu e bun dar nu extraordinar. Florin Zamfirescu este impecabil dar rolul său e totuși mic. Mi-a plăcut mult momentul “tatăl și fiul” dintre ei doi. Ceilalți – nimic de obiectat, dar nici de ridicat în slăvi.

Rămân la părerea că textul putea fi exploatat mult mai mult de-atât și e păcat că se trece prea ușor peste anumite fraze sau momente pline de tâlc. A suprinde firescul unui context dat (fie și acela al unei indiferențe de suprafață sau al inerției) nu înseamnă și a aplatiza situațiile, iar monotonia unor situații nu reclamă și monotonia întregului spectacol, dar regizorul nu pare să facă diferența. Pare un text scris rusește și regizat – nu se știe de ce – nemțește (sau chinezește, pe alocuri).

Din păcate, în sala mică și plină ochi (totuși, felicitări celor de la Act pentru modul în care gestionează rezervările și vânzările de bilete) devine greu de urmărit timp de două ore, fără pauză, o piesă în care personajele se mișcă foarte puțin. Încă o alegere discutabilă, indiferent cât de nobile or fi fost motivele care au stat la baza ei; ritmul trenează nu de puține ori, parcă mai degrabă din lipsă de imaginație decât din alte motive. De fapt, problema nu e neapărat o alegere regizorală sau alta, cât rezultanta acestor alegeri, care de la un punct încolo ne introduce inevitabil într-o stare de amorțeală și aproape că ne face să ratăm finalul. Mai că avem senzația că totul se termină în aer, inevitabil și liniar, numai pentru că trebuie să se termine undeva.

Pe scurt, un text de calitate, o poveste care merită explorată, iar când nu mai sunteți siguri că a fost o idee bună să mergeți să vedeți piesa, încercați să vă concentrați pe ceea ce spun actorii și mai puțin pe ceea ce (nu) se întâmplă pe scenă.

pixelstats trackingpixel

1 comentariu la “Orasul de la Teatrul Act”

  1. cactus says:

    O tema similara este cea din filmul Boogie si trebuie sa recunosc ca e impecabil tratata. Ajungi sa percepi tot acel gol imens al omului (in speta, barbatului) care nu mai stie pentru ce traieste si in consecinta simte ca traieste degeaba, micile rabufniri infantile in cautarea tineretii (adolescentei, as zice) pierdute, frustrarea unor decizii ireversibile din trecut, sau pur si simplu a unor etape la care nu te mai poti intoarce, imaturitatea familistului de conjunctura, ajuns inertial in postura de sot si tata…Cred ca e un soi de spleen al unei intregi generatii ajunse in preajma varstei de 30 de ani, si il observ des in jurul meu.

    NB Din cate am observat, acest spleen se naste in toti aceia care, pe undeva in strafundurile constiintei lor, realizeaza ca nu le ajung succesul personal si familia, ca le mai trebuie ceva. Greseala pe care o fac, cred eu, sta in convingerea lor ca trebuie sa obtina (sau sa recupereze din trecut) ceva in plus fata de ce au, ca sa fie fericiti. Cand de fapt ei au nu de obtinut, ci de daruit ceva in plus…Inca o data, tema e interesanta si merita explorata, chiar daca nu toti reusesc sa o dezvolte la fel de bine sau cu aceleasi rezultate.

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web