Nu trageti in compozitor!
Îmi amintesc ca am primit la un moment dat o invitatie la un concert al unui celebru si mult-mediatizat pianist chinez. În ciuda entuziasmului majoritatii, mie mi s-a parut un soi de maimutica dresata si am înteles de ce glumea un amic pe seama lui, spunând: hai sa ascultam niste Mozart chinezesc. Intr-adevar, atâta show facea solistul, încât muzica în sine parea ca trece pe planul doi. L-am vazut, mai târziu, pe Radu Lupu în concert si m-a impresionat profund: pentru prima data în viata mea, am avut senzatia ca ascult un concert pentru pian de Beethoven, asa cum l-ar fi interpretat Beethoven însusi. Cu o umilinta aproape mistica, Radu Lupu parea ca-si lasa deliberat propria-i personalitate în umbra, pentru a nu interfera în vreun fel cu ceea ce el, simplu mesager al compozitorului, avea sa ne transmita.
Desigur, pornind de aici se poate declansa o serie întreaga de discutii, care de care mai specializate. Eu însa n-am avut decât acest gând de împartasit. Eu nu zic: trageti în pianist. Eu zic doar: nu-l sacrificati pe compozitor! Riscati sa omorâti si muzica lui, odata cu el!
Similare:
- Impresii de la festivalul Enescu
- Teatrul în timpul lui Eduard al III-lea, cu Caramitru
- Dar mie îmi place proaspat!
- Rinocerii lui Ionesco, la Teatrul de Comedie
- Eminescu despre noi
Altele publicate in: Arte, Repere
Altele publicate de santal
