Epistola virtuala din miezul Europei
Partir c’est mourir un peu, mais aussi découvrir et s’enrichir.
LEUVEN, dupa un an la studii
E un încântator orasel medieval. Daca ar fi sa il compar, ar semana un pic cu Sighisoara de la noi.
Leuvenul are multi studenti flamanzi, in majoritatea lor, dar sunt si multi straini. E plin de biciclete si piste pentru studentii ciclisti. Un oras curat, unde gunoiul se triaza in vederea reciclarii. Ca in toata Belgia, de altfel.
Ploua o gramada…proverbiala ploaie belgiana, singura pe care o au in comun walonii si flamanzii!! Sa nu se astepte cineva sa se vorbeasca franceza pe aici. Chiar daca stiu franceza, flamanzi vor prefera sa-ti raspunda in engleza decat in franceza. Deh, sunt nationalisme peste tot, nu numai in Clujul nostru…Flamanda? O olandeza mai nobila si mai corecta gramatical si cu “h” mai putin accentuat.
De abia in iunie a inceput caldura, am stat cu pulover pana in mai. Dar iarna nu vezi zapada, nu e frig ca la noi. De aceea iarna nici nu prea are farmec.
Totul pare bine oranduit, calculat, dramuit, se da restul pana la ultimul eurocent, ceasul catedralei imparte riguros timpul in sfert-bing, jumatate-bing bing, si trei sferturi de ora-bing bing bing…
Trebuie sa intri in randul lumii si sa ai agenda sau organizer ca altfel esti pierdut, intr-o societate in care TOTUL este prestabilit, notat/bifat in agenda… mie mi-a prins foarte bine, acum imi dau seama ce haotici suntem cateodata in Romania, dar partea negativa e ca oamenii aici sunt automat mult mai lipsiti de spontaneitate, iar intalnirile ad-hoc sunt rarisime. Cat despre neprevazut…se prevede. Ciudat, nu? Risk and time management…
Activitati culturale? Cam putine pentru gusturile mele si setea mea de cultura, sau daca sunt, sunt in flamanda. Noroc ca Bruxellul e aproape, la circa 30 min cu trenul. Am fost la Bob Dylan, Mark Knopfhler de la Dire Straits si muuuulte expozitii.
Berea curge valuri valuri, poti sa gusti peste 400 de feluri…si sa faci cura de ciocolata belgiana, asortimentata de gauffre sau waffels in flamanda – dupa care ar trebui sa te inscrii la ceva activitati sportive ca doar in corpore sano…sta mens sana, nu?
La inceput ti se pare totul mai scump, dar apoi iti dai seama ca totul e relativ. Multe lucruri sunt mai ieftine ca in Romania. Eu, de exemplu, am deja o colectie intreaga de DVDuri cumparate cu 5, 7, 8 euro de aici. Sau albume de arta – Bosch, Ensor, Modigliani si multe altele de la Taschen cu numai 10 euro. E si o cantina, Alma, cu preturi rezonabile pentru studenti. La restaurant insa e mult mai scump. Si trenul e mai scump, dar viata e mai buna, mai usoara si lucrurile sunt de calitate.
Se cumpara intr-o veselie, mai ales in februarie si in iulie cand sunt solduri si cosumerismul contemporan iese bien la iveala.
Candva la NOI functiona: INVATATI INVATATI SI IAR INVATATI (Marx era?? Sau Lenin?)
La EI acum: CUMPARATI CUMPARATI SI IAR CUMPARATI!
Lumea sufera pe aici de stres si de consumerism, devenit o “boala”, dupa umila mea parere. M-a prins si pe mine de cateva ori, dar m-am trezit in dusuri reci cand am vazut extrasele de cont. Dupa care m-au luat caldurile…parol, monser!
Si acum un pic pe domeniul teologic, daca imi permiteti…unde astept comentarii, dar nu ca la noi la limba romana, cu elogii si luceferi si “cel mai” si “cea mai” si “geniul din Carpati” si alte elogii mioritice…ci comentarii critic-constructive sau deconstructive, cum vreti, dar cu argumente.
Iata, asta am invatat eu temeinic, cred, aici la Universitatea Catolica (ce ironie! veti vedea de ce in cele ce urmeaza) din Leuven: sa-mi exersez spiritul critic, cu argumente pro si contra, nu sa accept orice “for granted”. Ca tara NU te vrea prost.
In primul rand, sa nu va speriati cand veti vedea ca bisericile si catedrala Sint Pieters de aici sunt goale. Rar vezi 20-30 credinciosi adunati la slujba.
Din pacate Belgia, ca si majoritatea tarilor din acest acest “Vest” idealizat (la care noi, cei din Est visam sau am visat atat de mult), a fost secularizata de mult, iar biserica si-a pierdut aproape toata autoritatea. Sunt foarte multi atei.
Vei fi poate privit ciudat daca iti faci, ca in tara, semnul crucii. Sau daca spui ca tu crezi in Dumnezeu. Insa cred ca vei avea oportunitatea – interesanta, as zice eu – sa remarci cum prosperitatea financiara, emanciparea, libertatea si nenumaratele drepturi obtinute de-a lungul istoriei post-Reformiste au dus (mai ales in Olanda), la secularizare, la disparitia ritualului, a practicii religiei. In Leiden, spre pilda, tot orasel universitar dar in Olanda, m-a dus prietena mea sa jucam biliard intr-o fosta biserica. Am inghitit adanc in sec, albastrind tacul si ratand prima bila.
Dupa parerea mea, greseala a fost ca s-a aruncat (justificat de multe ori, din cate am putut citi si afla) cu piatra in institutia bisericii, care a lansat Cruciade in …numele Domnului, a acceptat scrisori de toleranta in schimbul banilor, a ars pe rug atatia oameni nevinovati, dar s-a subminat si credinta odata cu aceasta.
…adica l-am omorat pe pianist (a se citi: institutia bisericii) – canta foarte prost, nu-i asa? – am taiat si pianul in doua cu un fierastrau (biserica, in sensul de templu) si am inceput sa ne gandim – filozofic – ca nici muzica (a se citi: credinta) nu mai e…de bon ton. Deci, la gunoi cu ea. Traiasca techno-ul! God is a DJ, zisera ei…La urma urmei, la ce ne trebuie noua Creator? Si uite asa, pe nesimtite, ne-am revoltat. L-am ucis, l-am trimis la plimbare, l-am pixelizat, ne-am jucat de-a v-ati ascunselea cu el, am crezut ca s-a ascuns si…nemaiaducandu-ne aminte de el, prin rememorare, l-am uitat…Noi, in lumea noastra post-postmoderna ne-am defragmentat, dupa ce ne-am jucat de-a deconstructia prin secol. Chiar, acuma cum se numeste curentul?? Alt -ism?? Inca nu l-au gasit, nu?
Sa revenim. Spuneam ca, prin aceasta parte a Europei, poti fi privit ciudat daca spui ca esti practicant al religiei. Nici nu mai conteaza ce religie, la cat de multe sunt reprezentate aici prin imigranti si diversitate culturala.
Bref, catolicismul prin aceste parti ale Europei e pe cale de disparitie. E ca un Tyranosaurus Rex care incearca sa valseze si sa creada ca mai are sanse de supravietuire si, mai tragic, sa creada ca va mai smulge ropot de aplauze la sfarsit…
Iata cum fundamentalismul islamic, incet-incet, castiga proportii. Uriase. Nu mai stiu cine spunea, de altfel, ca e momentul de “cruciada” jihadista a Islamului, ajuns acum la maturitate. Cand de fapt Islamul, cel autentic, din care s-au desprins minunate curente mistice cum ar fi Sufismul, are invataturi frumoase, demne de luat in seama, si nu are nici o treaba cu atentatele si cu atrocitatile comise de orgoliul omenesc, fie el crestin sau musulman. Sau din alt film.
Printre multe altele, in acest an care iata se incheie in curand pentru mine, eu am descoperit si diversitatea religioasa. Prin dialog. Prin ecumenism, daca imi permiteti, dar la nivel interuman. Cu cel mai bun amic turc musulman. Cu vecinul tibetan. Cu colegii chinezi confucianisti. Cu alti liberi cugetatori nemti. Sau cu ateii belgieni. Cu cei care nu sunt ca mine, dar nu inseamna ca imi sunt mai prejos.
CO MU NI CA REA…
Sloganul Uniunii Europene este: UNITI IN DIVERSITATE. Eu cred in el. Sper sa nu fie numai vorbe goale. Sau sa nu fiu eu o mare naiva.
Dar e interesant sa iesi din gaoacea ortodoxa si sa il descoperi pe celalalt, sa vezi ca nu e un barbar sau un pacatos, cum tot inoculeaza BORul. Si ca nu numai ortodoxul e “dreptul credincios”.
Apropos de BOR (Biserica ortodoxa Romana), ar trebui sa fie extrem de recunoscatoare ca nu au concurenta, ca nu exista o adevarata piata de desfacere religioasa ca in SUA, ca inca au credinciosi cu toptanul si preoti pentru ei.
Pe aici bisericile se viziteaza in scop turistic, ca vestigii ale trecutului, credinciosii practicanti sunt pe cale de disparitie si se angajeaza preoti polonezi, ca belgienii …nu prea mai dau la teologie. De aceea cred ca se si incurajeaza tinerii din Est sa vina pe aici sa faca studii.
El, ortodoxul, are insa norocul sa aiba biserici pline in care de multe ori se prelinge harul divin in timpul slujbelor. Are, spre pilda, norocul sa simta sarbatoarea pascala si toata frumusetea misterului invierii lui Hristos. Sansa de a se ruga cu taina la icoane. Mare lucru!
Aici, in Vest, totul sau aproape totul e comercial si nu mai inseamna, in sens religios-spiritual, nimic. Pacat. De Craciun asa de trist a fost fara colinde.
Dar pacat si de cei inversunati din Est, care nu vad cata nevoie e de azile, camine, orfelinate, implicare in sordidul social din Romania si vor sa obnubileze peisajul bucurestean cu alt monstru, Catedrala Mantuirii Neamului, ca parca unul (Casa Poporului) nu ne era de ajuns.
Vorbeam cu profesorul meu canadian, Terrence Merrigan – credincios canadian, crestin luminat si cu mult umor – despre Catedrala Mantuirii Neamului, iar el a ramas siderat si m-a intrebat: pai, cum asa, are Biserica Ortodoxa Romana atatea milioane de euro sa ridice asa lacas strivitor de grandios? Noi aveam impresia ca lumea e saraca prin Romania! Am inghitit in sec, jenata pentru BOR.
Iata, dragilor, termin aici aceasta “epistola catre Corinteenii viitorului” cerandu-mi scuze daca prin critica mea (sper eu, constructiva) am lezat sentimente. Mi-ar face placere sa imi spuneti punctul vostru de vedere.
Imi aduc aminte ca Hristos a venit sa darame pentru ca apoi sa recladeasca, sa reconstruiasca temple in trei zile, sa ne invete sa iubim autentic si profund, si mai ales pe CELALALT, sa ne arate ca se poate critica constructiv orice sistem si, astfel, se pot schimba lucrurile, prin si intru Logos, fie el chiar virtual, asa ca aceasta…epistola a mea. Urmat de actiune, evident – nu neaparat de Revolutii, ca am vazut ce se intampla – si pentru ca de prea multe ori intelectualii au “tradat” cum s-a spus, au preferat sa ramane in umbra si sa nu mute muntii din loc, nu-i asa? Sa indraznim noi, poate, ca suntem tineri si pentru noi timpul e inca tanar, dar trece atat de repede!
Intru Domnul, cu pace si cu modestie.
PS Si cu un mare respect pentru Dalai Lama care a inaugurat la Huy, Belgia, cel mai mare templu budist din Europa. 
Similare:
- Românii si Elvetia
- Contraste – partea a II-a
- Intalnire cu Parintele Cleopa
- Nordul Spaniei, 300 de kilometri pe jos
- Vize
Altele publicate in: Diaspora, Europa, Repere, Spiritualitate
Altele publicate de scortisoara
English
Română
Interesant post. Stiu despre ce vorbesti, am stat si eu sub ploaia belgiana, ba chiar am traversat niste mici depresii pe acolo. Am intrat, dar am si iesit din ele
Venind acum la problema credintei. Nu cred ca asistam neaparat la o disparitie treptata a religiei in occident, dar in mod clar si spectaculos exista o criza a bisericii, a religiei organizate.
Dar oamenii nu sunt cu totul atomizati si anesteziati de consumerism. Exista inca potential de solidaritate si mobilizare, doar ca ingropat undeva mai adanc. Am vazut cu ochii mei, m-am nimerit acolo chiar in timpul scandalurilor de pedofilie in 1996-97 (cazul Marc Dutroux, pentru cine isi aminteste), am fost martor la “Marche Blanche”, cea mai ampla mobilizare sociala din Belgia dupa al doilea razboi mondial.
Pe de alta parte, e drept ca la noi merge lumea mai des la biserica (desi e un pic inselator sa te uiti doar la multimile care se aduna la slujba de pasti, unde e mai mult o ocazie mondena si multi se manifesta ca atare; in zilele obinuite, in orase, bisericile sunt goale), dar nu stiu cat de solidari mai suntem unii cu altii la o adica. Cand doi il bat pe unul, trecatorii traverseaza pe trotuarul de vis-a-vis. Ne place sa aratam mai multe semne exterioare ale credintei, dar ce o fi in sufletul nostru e alta poveste.
Fac mentiunea ca vorbesc de orase. La tara cred ca e inca altfel. Dar inteleg ca si experienta ta belgiana e una urbana.
Faptul ca noi am fost obligati sa fim atei 50 de ani, nu a putut opri oamenii de la credinta, ceea ce se vede, de pilda, prin numarul mare de biserici noi, construite cu “banul vaduvei”, prin numarul celor care merg pe “calea cea stramta”. In Europa au avut toate libertatile – dar se pare ca au preferat “calea cea larga”: consumism, ateism, secte, erezii. Cel putin in anumite tari.
Pare binevenit un schimb de experienta si cunoastere reciproca Est – Vest, cu conditia ca noi sa nu pierdem ce avem bun “de Sus”, si sa preluam tot numai cele bune de la ei. Altfel ne prabusim cu totii! In acest fel sunt de acord cu ecumenismul. In ce priveste solutia pentru ei, este mult mai dificil de atat. Poate criza asta e un semnal de trezire…