Contraste – partea a II-a

Printre numerosii mei colegi se afla si un musulman venit in Romania din Maroc. Are un nume pe care, nici sa imi doresc sa il fac public, nu as sti cum sa il ortografiez; noi ii spunem scurt Ali, iar el este foarte mandru ca i-am gasit o porecla familiara, semn ca ne intelegem bine. Ali vorbeste limba romana destul de stricat; intelege majoritatea lucrurilor pe care i le spui, insa cand devine dificil sa se exprime face un cocktail abracadabrant de romana cu engleza, asortat cu scapari de limba araba. Poate din acest motiv, poate pentru ca Ali este un om cu niste convingeri religioase fondate pe cunostinte destul de solide de istorie, sau poate pentru simplul fapt ca sunt incuiati, majoritatea colegilor mei se feresc sa intre in vorba cu el. Dezbaterile despre Coran si Biblie devenisera legendare, iar Ali nu prea mai reusea sa lege cu nimeni decat discutii de cateva replici despre subiecte cat se poate de banale, in timp ce eu… ei bine, eu il citeam pe Rushdie prin pauzele de la lucru, iar cartile acestuia tronau linistite la un capat al mesei.

M-am trezit cu Ali privindu-ma lung si zambitor de dincolo de masa de lucru, intrebandu-ma conspirativ ce citesc. I-am ridicat coperta si l-am asteptat sa desluseasca autorul si titlul. Ali a zambit in continuare, cand mi-a spus ca a auzit de Rushdie, ca a fost inconjurat de foarte multa atentie cand a izbucnit scandalul religios. Ca inca nu l-a citit, insa ar vrea si el sa poata sa judece singur daca acuzatiile la adresa lui sunt false sau nu. De aici discutia a degenerat intr-o lunga dezbatere pe teme religioase, asa cum era de asteptat. Lucrul care a reprezentat un soc pentru mine a fost constatarea ca aveam o imagine deformata despre aceasta confesiune, despre modul in care sunt educati oamenii in spiritul ei, despre intreaga lume araba in traducere.

Ceea ce m-a suprins la Ali a fost toleranta, comentariile bine documentate, cautarea rationala a unor raspunsuri la intrebarile religioase dificile, explicatiile logice, cultura vasta in domeniu. Ali nu incerca sa converteasca pe nimeni : Ali iti prezenta numeroase variante de credinta, si iti explica de ce crede el in religia lui; cred ca o facea din curiozitatea de a afla cum ti-ai motiva tu optiunea. Poate Ali este un exemplar unic, insa incep sa ma indoiesc in privinta acestui fapt. Educatia sa religioasa nu pare sa fi fost rezultatul unei simple curiozitati, si chiar de ar fi aceasta situatia, a avut resursele din care sa se documenteze. Toleranta, iertarea si zambetul cu care ne intampina Ali mereu nu cred ca sunt doar calitati individuale, ci rezultatul unei educatii solide.

Ali este capabil sa imi tina o prelegere despre cum pacatul face oamenii mai buni, despre cum Dumnezeu, fie ce nume ar purta in orice religie, iarta pe cei care isi indrepta greselile printr-un gest real, nu doar prin confesional si rugaciune. Ali este capabil sa imi spuna ca nu detine adevaruri decat la nivel personal; admite ca fiecare religie aduce ceva bun credinciosilor, dar ca adevarul se gaseste in sufletele noastre, iar pentru el, adevarul rezida in intoarcerea repetata la credinta lui. Imi spune ca ii pare rau ca nu are cu el Biblia si Coranul, ca sa imi poata arata ca Dumnezeu spune cam aceleasi lucruri, iar diferentele apar acolo unde intervine vocea omului, care in limitarea lui nu intelege intotdeauna ceea ce i se transmite de catre divin.

Discutia cu Ali a reprezentat o revelatie, nu atat prin mesajul sau religios, ci prin acela de toleranta, iertare si impacare. Ceea ce mi s-a parut neobisnuit venind din partea unui musulman convins, categorie de oameni despre care stiam ca pot fi foarte vehementi cand vorbesc deespre adevaruri religioase. Povestindu-mi despre istorie, Ali mi-a explicat in cateva minute generalitati privind sursa conflictelor dintre religiile noastre, concluzionand ca, daca am inceta sa ne sfidam si sa ne ofensam reciproc, noi ca natii, confesiuni, grupuri sociale, am trai fericiti impreuna pe acelasi Pamant.

Ma intreb uneori, daca nu cumva din cauza increderii noastre in “ceea ce ne spune vecinul”, in mass-media, in surse neverificate sau neverificabile, ne lasam asmutiti unii impotriva altora pe nedrept. Nu am mai auzit de mult timp un crestin fiind capabil sa afirme ca principiul tolerantei reprezinta solutia conflictelor noastre bazate pe convingeri si idealuri. Nu am auzit de mult timp un om cautand raspunsuri, avand certitudini sau macar incredere, fiind fericit sau macar multumit cu sine insusi, cu felul in care isi duce existenta, cu tot ceea ce il inconjoara.

Similare:

• Contraste – Partea I
• Nordul Spaniei, 300 de kilometri pe jos
• Un alt Ev Mediu?
• Audienta maxima
• Sa-ti traiesti viata

Altele publicate in: Repere, Societate, Spiritualitate

Altele publicate de obsidian