Chisinaul crede in lacrimi

Postat de: - 08/04/2009, 21:15 1 comentariu, 264 vizualizari

În aeroport, taxi, hotel sau restaurant – peste tot auzi ruseste. În majoritatea cazurilor, când oamenii ti se adeseaza, rusa este prima optiune, din motive practice (sunt multi rusi care nu vorbesc româneste, dar moldovenii stiu ruseste cu totii). Peste tot, numai blocuri rusesti, iar la parterele lor, magazine de tipul alimentarelor, atât de goale încât par parasite. Seara e bezna pe strazi si, de multe ori, si în apartamentele din blocuri. Caldura si apa calda nu sunt nici pe departe o facilitate permanenta. Strazile sunt pustii, atmosfera e apasatoare, saracia striga pe la toate colturile. Asa arata Chisinaul în 2002, când am fost acolo.

Sursa: Google Earth
Sursa: Google Earth

La momentul acela, mi s-a parut ca semana destul de mult cu România de la începutul anului 1990, când înca nu aparusera nici cel mai amarât butic sau cea mai umila ghereta, iar la blugii turcesti nici nu îndrazneam sa jinduim. De fapt, ma înselam: semana mult mai mult cu România din vremea comunismului, de dinainte de �89. Eu pornisem însa de la câteva idei preconcepute care îmi creasera o imagine idilica în raport cu realitatea: podul de flori, fratii nostri de peste Prut, bucuria si speranta de dupa caderea cortinei de fier…Asta ma facuse sa îmi propun chiar sa ramân în Chisinau peste weekend, ca sa am timp sa vizitez, sa ma impregnez de atmosfera, sa fraternizez cu localnicii. Cineva m-a sfatuit sa nu stau mai mult decât am nevoie, fiindca orasul e de-a dreptul sordid. Si asa si era. Gazdele mele s-au straduit sa-mi faca sederea cât mai placuta, dar asta n-a facut decât ca totul sa para si mai sordid: hotelul cel mai cel (un fel de Intercontinental de care erau tare mândri) avea ca principal punct de atractie existenta unei centrale termice proprii (lucru mare!) si parca era decupat pe de-a întregul dintr-un film cu Moscova anilor ’60; restaurantul la care m-au dus seara (din tot drumul cu masina pâna acolo, nu-mi amintesc decât strazi cufundate în întuneric) era cochet dar animat numai de straini si probabil ceva baroni locali (ceea ce nu e de mirare, la preturile de Monte Carlo pe care le avea); în magazine nu aveam ce vedea sau cumpara (mi s-a recomandat discret, la un moment dat, un soi de talcioc la care se puteau gasi marfuri mai interesante, pe sub mâna…probabil din categoria blugi turcesti sau ceasuri chinezesti); tot orasul parea mort, fantomatic…Când am venit înapoi la Bucuresti, ma simteam de parca as fi aterizat la Paris.

Am avut colegi moldoveni în facultate, multi dintre ei studenti straluciti, toti foarte seriosi, constiinciosi. Miticii nostri de Bucuresti îi mai luau peste picior, râdeau de accentul lor sau îi priveau cu dispret. Cred ca abia dupa ce am fost la Chisinau am început sa înteleg nelinistea si amarul care se ascundeau în spatele seriozitatii lor tacute: era vorba de acelasi sentiment de apasare, ca un nor greu al umilintei si neputintei, pe care îl cunoscusem si eu, pentru câteva zile. Numai ca la ei, ca si la multi altii, sentimentul acela dura de o viata.

Imaginati-va ce s-ar fi ales de Revolutia noastra daca Rusia ar fi fost atunci puternica si s-ar fi împotrivit. Eu cred ca nici n-ar fi avut loc vreo revolutie. Sau, sa presupunem ca Revolutia s-ar fi declansat oricum: imaginati-va cum ar fi fost daca ar fi esuat. Imaginati-va cum ne-am fi simtit si cum am fi trait cu totii acum, daca în ’89 nu s-ar fi schimbat nimic. Cam asa cred ca se simt si cei de dincolo de Prut. Cu atât mai impresionant si laudabil este gestul celor care ies în strada zilele acestea, încearcând sa schimbe ceva. Sansele lor sunt incomparabil mai mici decât au fost ale noastre, în 1989.

Noi, aici, am devenit blazati, plictisiti, pragmatici, dispretuitori cu tara si soarta noastra. Ne bifam lenesi sarbatorile, cu gândul doar la promotiile de la mall. Dar acolo, în Chisinaul acela mutilat si arestat, a înalta drapelul românesc e un act de mare eroism. La fel e si a striga “jos comunismul” sau a protesta împotriva guvernului. Cred ca, dupa exemplul lui Ilascu si alor lui, Moldova mai are înca multe lectii sa ne învete. Si ar fi bine sa-i fim recunoscatori pentru asta. Noi ne facem de lucru criticându-l pe Eminescu, iar pentru ei e un sfânt; pentru noi patriotismul e o vorba goala, pentru ei e un sentiment viu; pentru noi e o rusine ca suntem români, pentru ei pasaportul românesc e un ideal…

Imi imaginez cum trebuie sa te simti daca traiesti la Chisinau cei mai frumosi ani ai vietii tale (presupun ca orasul nu s-a schimbat substantial de când l-am cunoscut, având în vedere dominatia comunista), fara sa poti întrezari o sansa de mai bine. Cred ca nu ti-ar trebui prea multe ca sa iesi în strada; la urma urmelor, ce-ai putea sa risti decât sa treci dintr-o închisoare mai mare într-o închisoare mai mica? Nu-i de mirare ca, acolo, modelul Revolutiei române este de actualitate, iar tinerii încearca sa-l urmeze, compensând cenzura televiziunilor cu libertatea internetului. Douazeci de ani de comunism dupa alti cincizeci de ani de comunism, în barbarul stil sovietic, nenorocind o generatie dupa alta…e, pur si simplu, prea mult!

Moscova nu crede în lacrimi, Moscovei nu-i pasa de lacrimile altora. Dar Chisinaul care striga astazi “Libertate!” si “Revolutie!” crede în lacrimile tinerilor sai, carora comunistii nesatui de putere le-au confiscat, fara drept de apel, tineretea.

pixelstats trackingpixel

1 comentariu la “Chisinaul crede in lacrimi”

  1. cactus says:

    Si cat de penibila este reactia Vestului: CNN care nu sufla o vorba, UE care se face ca nu vede…De acord, la Chisinau putem vedea exact ce s-ar fi intamplat si cu Romania daca pica la zaruri de partea cealalta a cortinei…Si ma tem ca nimeni nu e dispus sa mai arunce zarurile odata pentru Moldova.

    Dar si in Romania reactia a fost slaba si poate ca, daca era altfel, impactul ar fi fost altul. De aceea, nu ma pot impiedica sa ma intreb: toata tara asta romaneasca oare chiar nu se mai poate mobiliza altfel decat cu ajutorul instigatorilor profesionisti, altfel decat dirijata de regizori si actori emeriti, asa ca in 89?

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web