Zeci de mii in strada, bravo Romania!

Postat de: - 16/09/2013, 00:07 0 comentarii, 134 vizualizari

Am plecat din România renunțând la orice speranță pentru țara mea…acum mi-e ciudă că nu sunt acolo!

Zeci de mii de oameni in stradă… bravo România!!!

De la celălalt capăt al Europei, am putut sa-i văd și să-i aud via Skype.  Au trecut prin fata blocului mamei mele. „Parcă nici la Revoluție n-au trecut atâția”, zicea mama, îndreptând camera video spre stradă.

De la Revoluție încoace, spiritul civic nu se mai arătase pe strada mea.

Nu credeam sa mai am vreun moment de regret că am plecat din România…dar chiar regret că în momentul acesta nu sunt acolo cu ei.

După mai bine de douăzeci de ani, ni s-a oferit o rază de lumină. Nimic, niciodată nu mi-a redat mai intens demnitatea de a fi român.

Fac parte din generația „Piața Universității zdrobită de mineriade”. Mineriadele au distrus în noi ceea ce Revoluția din ’89 ne dăruise mai de preț:  speranța unui viitor mai bun. Am fost apoi numiți „generație de sacrificiu”. Frumoasă perspectivă! Ne-am sacrificat dându-ne la o parte ca să facem loc unei clici de „emanați” care au dus țara de râpă și ne-au făcut, în timp record, să ne fie rușine că suntem români. Disprețuiți, marginalizați, oprimați, cu șansele și deminitatea strivite, n-am știut cum să mai fugim din România.

De la distanță, urmăream ce se întâmplă în țară, dar nu mai îndrăzneam să sper. Speranța părăsise generația mea odată cu cel de-al treilea mandat al lui Ion Iliescu la fruntea țării, și nu-și mai revenise de atunci. Năstase, Becali, Voiculescu, EBA sau Prigoană…nu făceau decât să-mi confirme concluziile.

Iarna trecută întrezărisem o rază de speranță, cu mitingurile din Piața Universității. Dar nu mi-am făcut prea multe iluzii și am avut dreptate. „Jos Băsescu“ a devenit „Sus, Ponta“… și nu s-a schimbat nimic în bine.

Nu, eu l-am votat pe Emil Constantinescu prima dată când generația mea a avut iluzia unei alternative și de atunci nu mai cred în NIMENI. Nu mă mai prind bătăliile astea pentru „CINEVA” sau împotriva „CUIVA”, jocul preferat al politicienilor, bucuria furtului prin rotație. Nu mai înghit circul în loc de pâine, și nu găsesc motiv de sărbătoare când Alien e înlocuit cu Predator, sau dracu cu tac’su. Nu contează CINE e subiectul, atâta vreme cât verbul e întotdeauna „a fura”. Nu contează cine sunt actorii atâta vreme cât scenariul nu se schimbă niciodată.

Acum, însă, e diferit. E șansa cea mare. Acum, în sfârșit, suntem aproape de miezul problemei. Acum avem șansa să schimbăm verbul, să definim scopul. Ne batem pentru CEVA. Pentru Roșia Montană. Pentru munții și pădurile noastre. Pentru țara noastră. Pentru democrație, cea strivită de lăcomia politicienilor și de aroganța corporațiilor. Acum, e clar că nu mai contează prea mult CINE ne conduce, pentru că ei TOTI sunt împotriva noastră. Atât politicienii, cât și cei care îi susțin financiar pe socoteala noastră.

Pentru mine, asta înseamnă democrație adevărată: să decidem NOI, cu toții. Să decidem CE e mai bine pentru noi, nu CINE să facă cea vrea în numele nostru. Asta îmi doresc pentru țara mea. Pentru că acum, cu ceea ce se întâmplă în stradă, societatea dă în sfârșit semne că e pregătită. Trebuie, și merită, să-și decidă singură viitorul.

Și ce frumoasă coincidență pentru generația mea, ce fabuloasă turnură a destinului: după douăzeci de ani, în Piața Universității, avem ocazia să decidem NOI, nu cei care asmut minerii împotriva noastră, ce trebuie să se întâmple cu bogățiile și viitorul țării.

Pe lângă acești tineri care sunt acum pe străzile României, Occidentul cel mult admirat arată ca o curtezană anchilozată, scoasă la produs cu lozinci corporatiste. Aici în Vest tinerii cerșesc joburi – de la cine, dacă nu tot de la corporațiile care le-au dus economiile de râpă. Cer credite, de la băncile care i-au sărăcit. Cer milă, de la FMI și BCE, să nu-i omoare de tot cu austeritatea. Aici, lumea încă se mai lasă divizată de «isme », de tot felul de ideologii perimate. Socialiști împotriva liberalilor, germani împotriva grecilor, Rusia împotriva SUA… Iată, noi ne-am învățat lecția mai repede decât ei. Grație politicienilor noștri, care nu s-au ostenit să se poarte cu mănuși sau să-și ascundă prea mult năravurile, noi am putut vedea clar că în societatea noastră cei care sunt foarte sus sunt la fel de răi ca cei care sunt foarte jos, că « vârfurile » sunt la fel ca gunoaiele, că din punctul de vedere al calității morale imaginea societății nu este una de piramidă, ci de cerc vicios, în care capetele se unesc întru răutate, ca un șarpe care-și devorează coada, ca un laț strângându-se tot mai mult pe grumazul nostru. Și am înteles că soluția nu constă în a schimba numele șarpelui, sau culoarea lui. Soluția e să schimbăm sistemul, să tăiem lațul, să dăm gunoaielor ce e al gunoaielor.

Trăiesc într-o țară „civilizată” și „bogată”, și am un job pentru care m-ar invidia mulți. Tot binele pe care îl fac pentru societate se reduce de multe ori la câte o virgulă sau un cuvânt, pe care reușesc să le schimb după eforturi susținute împotriva unei inerții instuționale de tip corporatist. Mi-au trebuit mulți ani de studiu și de muncă pentru a ajunge aici, ca să am dreptul să schimb acea virgulă sau acel cuvânt, și îmi trebuie de obicei mormane de analize și fundamentări ca să determin o decizie de cel mai elementar bun simț (atâta vreme cât o astfel de decizie nu servește direct clientela corporatistă). Astăzi, îi invidiez din tot sufletul pe tinerii aceia din stradă. Astăzi, ei sunt cei norocoși și bogați iar eu, în comparație cu ei, îmi contemplu cu jenă sărăcia propriei existențe. Îi invidiez pentru amploarea schimbării pe care au ocazia să o determine, direct și fără compromisuri.  Nu doar virgule și cuvinte: ei rescriu totul. Îi invidiez pentru că se pot exprima liber și pentru că găsesc lângă ei oameni pe aceeași frecvență. Îi invidiez pentru că sunt IMPREUNA, UNITI. Le mulțumesc că, pentru prima dată după foarte mult timp, au dat unor auto-exilați ca mine minunatul sentiment că NU SUNT SINGURI. Îi îmbrățișez și le cer iertare că am abandonat pentru atâta timp, împreună cu generația mea, lupta pentru libertate și demnitate născută în 1989.

Voi ați reluat această luptă. Ați arătat că se poate.

BRAVO ROMANIA!

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web