Lincoln si Margaret Thatcher

Postat de: - 29/05/2013, 21:18 0 comentarii, 67 vizualizari

Două personaje istorice de o notorietate și importanță incontestabile. Vieți tumultoase, caractere compexe, firi puternice. Două biografii de interes maxim. Doi actori fabuloși, printre cei mai buni ai momentului: Meryl Streep (Thatcher) și Daniel Day-Lewis (Lincoln).

Acestea erau ingredinetele. Filmele se voiau de mare răsunet. La ce altceva să te aștepți, dacă nu la un succes zdrobitor, cu asemenea actori, cu asemenea subiecte ?

Si totuși, atât filmul « Lincoln », cât și cel despre Margaret Thatcher (intitulat “Doamna de fier”), sunt dezamăgitoare în cel mai înalt grad. Pe bună dreptate, merită să ne întrebăm de ce.

Răspunsul e simplu:  eșecul e povestea. Scenariul. Restul “ingredientelor” nu sunt de ajuns ca să mascheze acest lucru.

Avem un film despre Margaret Thatcher, care nu ne spune aproape nimic despre Margaret Thatcher. Avem un film despre Lincoln, din care nu aflăm mai nimic despre Lincoln. Nici măcar despre faptele și deciziile lor (istorice) nu aflăm prea multe. Nu rămânem cu mai nimic.

Desigur, vidul scenaristic este cu eleganță acoperit de talentul actorilor, care prin interpretarea lor complexă și creativă mai reușeșc să salveze filmul pe alocuri. Însă impresia generală rămâne: sunt niște filme foarte slabe.

Cum e posibil să faci un film despre Margaret Thatcher în care să nu pomenești mai nimic din realizările ei, din controversatele decizii luate de-a lungul carierei sale politice, sau dacă pomenești în treacăt, să nu le pui în context, să nu încerci să le explici, să nu sapi măcar un centimetru în profunzime? Să nu încerci nici măcar o secundă să explici publicului “ce o mâna” pe Thatcher în neoliberalismul ei fanatic și cu ce consecințe (mergând până la fundamentele crizei financiare ce avea să apară mai târziu, după cum susțin unii)?

Similar, să faci un film despre Lincoln, și să nu te întrebi nici o secundă ce anume îl mâna pe acest personaj în luptă? Cum și de ce a fost el înstare să jertfească sute de mii (da, sute de mii!) de americani într-un război fratricid sângeros, doar de dragul unui ideal de egalitate și libertate pentru rasa afro-americană, dintr-o pură obsesie anti-sclavie? Poți să riști o interpretare sau alta, sau dacă ești capabil poți să redai amănuntul într-un fel care să lase privitorului libertatea de a trage singur concluziile. Dar să sari peste atâtea detalii, să ocolești cu atâta nonșalanță orice sugestie, orice explicație, mi se pare de neiertat. E clar, Spilberg a trecut mult prea repede de la filme cu dinozauri la subiecte istorice (sau i se pare că ambele pot fi tratate la fel de superficial).

Nici dacă filmele ar fi fost făcute exclusiv pentru copiii de clasa I, nu ar fi avut scuze. Ce ar învăța copii noștri din ele? Că Margaret Thatcher era o mare doamnă politician care nu se știe prea bine ce făcea exact, în afară de faptul că avea un soț pe care-l neglija uneori, și că Lincoln era un tătic american care nu se știe de ce a declanșat un mare război civil, care îi iubea pe negri dar se temea să-și sacrifice fiul în luptă de dragul lor.

Să ignori cu atâta pioșenie participările lui Thatcher la întâlnirile grupului Bilderberg sau legăturile lui Lincoln cu masoneria (nicio aluzie conspiraționistă, e un amănunt biografic incontestabil)… e doar un alt exemplu de superficialitate regizorală.

Mâine-poimâine, în stilul acesta, vom vedea alte filme instructive, de pildă, despre Goerge Bush Jr, din care vom afla totul despre relația lui cu soața și cu copii, dar nu vom înțelege nimic din episodul 11 septembrie sau Afghanistan (sau, mai rău, acesta nici nu vor fi pomenite decât în treacăt, într-o conversație conjugală dramatică între Bush și soția sa). Sau, vom vedea un film despre actualul Dalai Lama, din care vom afla totul despre anturajul lui, dar nu ne vom pune problema ce caută el în exil și de ce se află acolo. Facil ambalaj, să ascunzi istoria sub preș ca pe un gunoi (pentru ce atâta muncă, studiu, analiză și interpretare), sub pretextul că te axezi pe aspectele mai puțin explorate ale personalității respectivului!

Chiar își imaginează cineva că îl poate înțelege pe Lincoln făcând abstracțiile de fundamentele deciziilor lui cele mai importante? Chiar își imaginează cineva că poate pricepe cine a fost Margaret Thatcher ca persoană, doar pe baza unor amănunte din viața ei conjugală și în absența oricărui indiciu legat de activitatea ei politică? Oamenii aceștia și-au dedicat viața întreagă politicii! E ca și cum ai pretinde că îl poți înțelege pe Dalai Lama fără să înțelegi nimic din budismul tibetan…

Păcat de Meryl Streep, păcat de Daniel Day-Lewis, păcat de banii cheltuiți cu aceste filme. Și dacă n-ar fi fost acești doi mari actori, aș fi zis: păcat de timpul irosit, nu merită să vă luați bilete.

 

 

 

 

pixelstats trackingpixel

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web