Benjamin Button: viata privita dinspre moarte

Postat de: - 23/04/2009, 12:47 3 comentarii, 856 vizualizari

Cum sa faci pe cineva sa perceapa, dintr-o data, toata mizeria si efemeritatea conditiei umane, care se oglindeste inevitabil si în propria sa existenta? Cum sa faci pe cineva sa priceapa, din senin, câta tristete este în a te naste si a muri, în a privi pe altii cum dispar în jurul tau, sau în a-ti contempla asfintitul existentei, atunci când nu mai traiesti decât din amintiri?

Daca oamenii si-ar putea vedea dinainte filmul existentei, daca si-ar putea contempla la modul lucid si detaliat batrânetea, bolile si suferinta, iar apoi moartea, probabil ca viata lor s-ar transforma într-un cosmar. Multi poate ca nici n-ar mai vrea sa traiasca. Dar instinctul de autoconservare e mai puternic; toti stim ca vom muri, ca înainte de asta e posibil sa suferim îndelungat, sa traim singuri si parasiti, fara un scop anume, la fel ca si parintii nostri, care vor fi disparut si ei, aproape neobservati, înaintea noastra …Totusi, ceva în mintea noastra nu ne lasa sa ne imaginam prea clar lucrurile acestea. Ceva ne îndeamna întotdeauna sa nu staruim în exercitii sterile de imaginatie, sau sa privim mai degraba la partea frumoasa a lucrurilor.

Numai într-o stare de debusolare intensa, un individ poate dobândi deschiderea de care ar avea nevoie ca sa-si poata percepe propria conditie la scara întregii sale existente. O astfel de stare se poate dobândi  inversând pur si simplu polii, asa cum se întâmpla în  “Strania poveste a lui Benjamin Button”.

benjamin-button-pitt_l

Actiunea e complet previzibila: un om se naste batrân si, pe masura ce trece timpul, întinereste, pâna la stadiul de bebelus. În mod cert, povestea nu e pentru cei care citesc o nuvela sau merg la un film ca sa afle “ce se întâmpla”. În “Strania poveste a lui Benjamin Button” nu conteaza, de fapt, ce se întâmpla si ce nu. Caracterul lui Benjamin Button nu are nimic iesit din comun si poate parea chiar sters, iar întâmplarile din viata lui nu aduc, în fond, nimic palpitant în peisaj. Tot ce conteaza este perspectiva rasturnata, neobisnuita, dar extrem de sugestiva, pe care ne-o imprima destinul acestui personaj, în parcursul sau de la copilul batrân la batrânul copil. Practic, imaginea copilului si cea a batrânului se suprapun si se confunda, iar noi suntem siliti sa le acceptam într-una si aceeasi persoana; în lipsa obisnuitei linearitatati a reprezentarii temporale, întelegem ca nu numai viata, ci si moartea e continuta în fiecare individ.

Ipostazele personajului principal sunt destul de greu de digerat, tocmai din cauza contrastului pe care îl creeaza între vârsta si înfatisarea acestuia: copilul monstruos care creste la azilul de batrâni, batrânelul care îsi începe viata sexuala într-un bordel, tânarul adolescent care-si viziteaza fiica adolescenta, bebelusul adormit la sân de o batrâna care pe vremuri a fost iubita lui. Si toate acestea pentru a ne transmite mult mai mult decât un mesaj facil din categoria “vârsta spirituala versus cea biologica” sau “trairea clipei în ciuda scurgerii timpului”. De fapt, într-un final, epuizati de ceasul care merge invers, ne dam seama ca vârsta si scurgerea timpului nu mai au niciun fel de importanta; important e doar ce alegem sa facem cu ceea ce ne-a fost dat în viata aceasta.

Filmul abunda în imagini atât de poetice ca par ireale, peisaje scaldate într-o lumina tulburatoare, sub un cer straniu. Emotiile par a se consuma undeva într-un plan îndepartat, fara prea mari suisuri sau coborâsuri. Ritmul în care se succeda evenimentele si dialogurile e unul constant, destul de lent, aproape monoton. Un pariu riscant cu perceptia spectatorului dar, dupa parerea mea, izbutit. Cu atât mai mare este meritul filmului: în loc sa ne “anestezieze”, face ca totul sa para privit prin sticla prafuita a unor amintiri îndepartate, si cu atât mai tare ne sensibilizeaza. La urma urmelor, povestea este spusa de însusi Benjamin Button, în jurnalul sau. Iar filmul reuseste sa transmita exact senzatia de privire în urma, de nostalgie amestecata cu resemnare sau seninatate, de timp care nu se mai întoarce, de momente care nu mai pot fi repetate, de bucurii pierdute în negura amintirilor, din care nu a mai ramas decât un parfum nedefinit. Atât momentele de fericire, cât si cele de tristete, par scaldate în acelasi tip de emotie difuza, cea a omului pentru care nu exista viitor, ci doar trecut, si care se misca nu printre oameni adevarati, ci printre amintiri ale unor oameni…Un motiv în plus ca sa meditam la ceea ce timpul ne rapeste, dar si la ceea ce nu ne poate lua.

“Strania poveste a lui Benjamin Button” nu este un film pentru cei carora le este teama de batrânete, de moarte sau de ei însisi, care obisnuiesc sa evite provocarile spirituale sau care, pur si simplu, nu sunt pregatiti pentru o calatorie în afara propriului lor ego. Dar, cu siguranta, e un film pentru cei contemplativi, pentru cei înclinati spre filosofie, pentru cei care au curajul sa paseasca dincolo de limitele comode ale obisnuintei, indiferent cât de dificila, singuratica si poate chiar trista ar fi rasplata care îi asteapta. Fiindca acestia, mai mult decât regia, sau jocul actorilor, sau scenariul, vor aprecia calatoria în sine…

pixelstats trackingpixel

3 comentarii la “Benjamin Button: viata privita dinspre moarte”

  1. AnOnim says:

    am vazut filmul..la sfarsit am plans…este un film reusit si foarte frumos…si foarte trist…

  2. obsidian says:

    In ceea ce priveste filmul acesta, nu pot spune decat ca mi se pare supraapreciat.
    Nu pot spune ca ideea mi se pare in totalitate noua. Meritul filmului este acela de a fi aplicat efecte grafice inovatoare. Tehnic, o noutate, ideatic nu ii gasesc un atribut.
    In legatura cu frica de batranete sau realizarea conditiei efemere pe care o are orice fiinta umana… Tin minte ca momentele de luciditate de acest fel mi-au provocat intotdeauna o stare de panica greu de descris. Realitatea faptului ca in mod inevitabil ti se va intampla si tie, candva, sa mori, iti taie respiratia. Insa creierul nostru nu cred ca este construit sa functionze in mod constant la acesti parametri, sa constientizeze, sa lucreze in conformitate cu aceste date. As vrea sa pot spune ca nu imi este teama de batranete, insa nu cred ca pot face asta.

    • H2O says:

      Nici eu nu am zis ca filmul e genial sau ideea. Dar pe mine filmul acesta m-a facut sa reflectez la o gramada de lucruri intr-un mod nou sau cel putin inedit in raport cu persoana mea, si din punctul acesta de vedere il consider un film bun. Un film care sa-ti dea de gandit e intotdeauna de apreciat, chiar daca pentru scopul acesta, de pilda, se foloseste de o idee dintr-un roman sau dintr-o nuvela…

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web