Apa – despre India celor mai putin norocosi

Postat de: - 29/08/2009, 10:49 4 comentarii, 2463 vizualizari

Nu am inteles niciodata prea bine de ce ar fi meritat Slumdog Millionaire premiul Oscar. Prima parte a filmului m-ar fi convins, începuse promitator, aducea chiar a film de arta. Însa, din pacate, nu i-a trebuit mult ca sa degenereze într-un kitsch de tip Hollywood, iar spre final, si mai rau, într-un kitsch total de tip Bollywood (cel putin asta a fost impresia mea si, oricâte cronici favorabile as citi, nu pot sa mi-o sterg din minte…).

De aceea, nu despre Slumdog vreau sa scriu aici si ca sa vorbesc de India, de destin sau de statutul de paria, ci despre un alt film, cu totul remarcabil dar mult mai putin cunoscut, si anume filmul intitulat Apa (Water), o productie Canada/India 2005.

In India, traditia afirma ca o femeie ajunsa vaduva nu are decât trei optiuni: cea mai fericita este de a se marita cu fratele mai tânar al sotului decedat, daca familia îsi da acordul; altfel, nu-i ramâne decât fie sa se sinucida la mormântul sotului, fie sa traiasca în celibat, izolata, tot restul vietii. Pe de alta parte, tot traditia permite casatoria între copii, pe care parintii o aranjeaza din timp, grabiti sa scape de grija. Fetele sunt considerate o povara, iar nefericitii lor parinti trebuie sa se straduiasca sa le gaseasca un sot cât mai devreme.

Filmul începe prin a depana povestea unei fetite numita Chuyia, în India anilor ’30; de mica, parintii o maritasera cu un individ mult mai batrân ca ea, care a murit, astfel încât Chuyia a ramas vaduva la numai opt ani. Ca vaduva, ea trebuie sa-si ia adio de la viata de copil, de la casa si de la familia ei, pentru a pasi într-un univers cu totul strain. Astfel, conform obiceiului, ea este rasa în cap, înfasurata într-o pânza alba (culoarea doliului) si trimisa la o “casa pentru femeile vaduve” (ashram).

Casa este un fel de azil saracacios, condus de o “matroana”. Doua figuri se detaseaza în acest peisaj: Shakuntala – misterioasa, inteligenta, care cauta sa înteleaga sensul destinului sau prin intermediul religiei – si Kalyani – tânara si frumoasa, silita de matroana sa se prostitueze pentru a sustine financiar ashram-ul. Shakuntala face vizite unui preot, reflectând asupra propriei sale conditii; Kalyani traverseaza râul noaptea, condusa de eunucul (si proxenetul) Gulabi, catre clientii generosi din cartierele luxoase care se înalta pe malul opus.

La început, Chuyia nu întelege ce i se întâmpla si e convinsa ca se afla acolo temporar, în vizita, urmând a se întoarce la parintii ei. Treptat însa, trebuie sa se obisnuiasca cu noua sa conditie. Prietenia ei cu Kalyani este înduiosatoare, mai ales ca pune în lumina suprinzatoarea inocenta a acesteia din urma. Sunt, practic, doi copii care se joaca împreuna, luminând atmosfera morbida a ashram-ului.

Water3

Impresionanta e si una din batrânele din ashram, maritata si ea de copil, pentru care timpul (de fapt, viata) s-a oprit în clipa când a intrat în ashram. Ea nu are alte amintiri frumoase decât cele de la nunta, pe care le rememoreaza la nesfârsit prin ochii copilului care era atunci. Astfel, care ceremonia nuntii a fost evenimentul cel mai fericit din viata batrânei pentru ca atunci i s-au oferit dulciuri pe saturate…

Chuyia si Kalyani merg des la râu pentru spalatul rufelor si, într-una din iesirile lor, îl întâlnesc pe Narayan, tânar brahman adept al lui Ghandi (da, este epoca lui Ghandi), care se îndragosteste de Kalyani. De aici, dilemele se intensifica pe toate planurile: se cuvine oare ca o vaduva sa se recasatoreasca? Shakuntala, în cautarile ei neobosite, afla ca exista o lege care permite acest lucru, însa nimeni nu o aplica – pentru ca ea nu convine nimanui, decât vaduvelor. Dar din punct de vedere religios, daca se recasatoreste, nu risca vaduva respectiva sa-si pericliteze eliberarea (mântuirea)? La urma urmei, discursul religios proclama ca vaduva trebuie sa traiasca în izolare si celibat ca sa-si ispaseasca pacatele care au dus la moartea sotului (cum ar veni, tot ea e de vina daca i-a murit sotul si trebuie sa plateasca pentru asta pâna la sfârsitul vietii pentru a se mântui). Într-un moment de sinceritate al preotului amabil cu care se consulta, Shakuntala primeste o singura explicatie pentru toate întrebarile ei: în fond, scopul acestui nefericit statut al vaduvelor, de izolare si abandon, nu este de a legifera sau facilita eliberarea spirituala, ci de a scapa familia de o povara, de a avea un sari în minus si o gura mai putin de hranit…

Water1

Nu e de mirare ca filmul a atras numeroase proteste în India (si a fost chiar interzis), fiindca loveste taman la radacina ipocriziei dogmatice care, din vremuri imemoriale, mentine ordinea sociala în India pe seama unui sclavagism mascat, întemeiat pe opozitia dintre caste si sexe.

Filmul este construit în mod poetic în jurul metaforei apei: ploaia adusa de muson, martor al unei copilarii furate, apoi mesager al iubirii dintre Kalyiani si Naryan; râul ca loc de spalat, apoi ca granita de netrecut dintre doua lumi si, în final, mormânt al vaduvei nefericite.

N-am sa va povestesc mai departe, desi poate banuiti ca finalul nu e deloc vesel. Totusi, daca s-ar fi oprit la tragismul unei iubiri imposibile, sau la povestea unei fetite nefericite, filmul ar fi fost, poate, unul mediocru, un fel de echivalent al Vagabondului Milionar în registru pesimist. De fapt, filmul merge mult mai departe de atât, iar finalul transcede tragismul, daca pot spune asa. Nu pot explica prea clar ce înseamna asta, dar daca veti vedea filmul, veti întelege. Pe mine m-a marcat mult mai mult decât ma asteptam (cred ca am pastrat zile întregi starea aceea de tristete apasatoare cu care am ramas dupa ce l-am vazut).

Trebuie sa precizez ca filmul nu te agreseaza cu nimic, nu îti impune nimic, nu forteaza nimic. Dimpotriva, tema e abordata într-un mod extrem de fin si delicat, fara insistente. În multe privinte, e mai degraba un document decât o poveste sau un manifest. De fapt, ceea ce te cutremura definitiv în acest film sunt faptele, pur si simplu, ideea ca pot exista astfel de destine, astfel de realitati, ca poate exista atâta nedreptate si mizerie fara drept de apel; iar apoi, certitudinea istorica ca toate acestea au existat timp de secole la o scara coplesitoare si, mai ales, ca în India rurala, în vietile a peste treizeci de milioane de vaduve, în ciuda legilor si a emanciparii, în ciuda tuturor eforturilor unora ca Ghandi, înca mai exista…

pixelstats trackingpixel

4 comentarii la “Apa – despre India celor mai putin norocosi”

  1. Maria says:

    Film exceptional,te marcheaza incredibil mesajul,modul cum este realizat,are un impact cum putine filme au avut asupra mea.
    Este genul de fim care aduce in viata “partea plina a paharului”,dupa ce-l vezi constati ca esti cea mai norocoasa fiinta din lume si esti lamentabil cand te plangi de-atatea lucruri complet lipsite de importanta.
    Sunt norocoasa ca am avut sansa de a vedea acest fil,este o borna de referinta in cinematografie.

  2. liliana says:

    Ai avut dreptate .Filmul este exceptional.

  3. eu says:

    Film excelent, comentariul pe masura! Din pacate a fost programat pe TVR2 la aceeasi ora imposibila, foarte tarziu asa ca nu am vazut ce se intampla pana la capat! India ramane o tara a contradictiilor, printre altele un colos al intelepciunii si, in acelasi timp, un hau al prostiei… greu de inteles civilizatiile acelui colt de lume!

  4. ama says:

    asa e ..filmul e superb…e o ca o tesatura fina….desi comentariul tau e postat in 2009 eu l-am vazut acum in 2012 :)

    ai descris perfect atmosfera filmului

Comentariu:

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  Copyright ©2009 inessentia.net, All rights reserved.| Powered by WordPress| Design: Simpleindy

Directoare web: Director Web