Dialog cu Leonard Oprea despre conditia scriitorului-artist

Postat de: Contributii Inessentia - 28/02/2009, 12:58 0 comentarii, 230 vizualizari

Fragmente. Întrebari, cautari…si raspunsuri, respiratii

Considerind aceste realitati:
- totalitarismul editorial, regim in care scriitorul-artist autentic este doar un salariat la bunul plac al editorului;
- supra-productia globala de carte, datorata ultra-specializarii autorilor de carte, dintre care numesc biografii, facatorii de thriller si de soap-opera, producatorii de carti-retete incepând cu cele culinare si sfârsind cu cele despre cum sa devii milionar etc.etc.etc.;
- cvasidisparitia criticului literar independent de comanda editoriala sau de alt fel de interese culturale si politice, toate oferte platite bine si foarte bine;
- proliferarea fara precedent a grafomaniei datorata covârsitoarei proliferari a blog-urilor omphalice si ne-profesioniste, amatoriste scene de desfasurare a egolatriei;
- distrugerea sistematica a cititorului de literatura autentica, universal valoroasa artistic – prin toate cele trei realitati mai sus amintite, la care, fireste, trebuie adaugate televiziunea si Internetul.
In acest inceput de Mileniu III, este scriitorul-artist autentic pe cale de disparitie? (L.Oprea)

- Descrierea dumneavoastra e extrem de pertinenta – totalitarism editorial, supra-productie de carte…Scriitorul-artist, de facto interzis, ar trebui poate sa urmeze modelul lui Bulgakov: sa scrie, sa se roage si iar sa scrie, cu seninatate si durere, cu constiinta faptului ca nu va trai sa culeaga roadele creatiei sale, lasand viitorul manuscriselor sale cu totul in grija lui Dumnezeu… (D.Noan)

- Scriitorul este o fiinta religios-sociala si politica, dar este si un vindecator, iar aceasta fiinta si acest vindecator sunt cei care alimenteaza/ inspira artistul în creatia sa… Artistul autentic este acela care se întreaba si va întreba vesnic: QUO VADIS, DOMINE ?…Despre scriitorul moral, etic, demn si responsabil intru Credinta sa crestina, despre acest artist autentic in conflictul sau cu lumea, dar mai ales cu artistii si criticii reprezentind fariseii, saducheii, dar si carturarii acestei lumi trecute-prezente-viitoare, despre acest om si vremurile când a fost, este si va fi cenzurat, respins, ignorat cu premeditare, izolat cu indirjire, despre acest scriitor mai inainte laconic definit si despre cartile sale – nu amintesc decât ceea ce cuvânta Iisus Christos: Va spun ca, daca acestia vor tacea – pietrele vor striga. (Luca 19/40) (L.O.)

- Pentru un scriitor, neingroparea talantului presupune doar ca el sa-si urmeze vocatia, sa-si cultive talentul si sa scrie? Sau, in plus fata de acestea, el mai are si datoria de a se lupta pentru a-si promova si publica opera?(D.N.)

- Destinul unei carti face parte din destinul autorului. Dar autorul nu face parte din destinul cartii… Scriitorul autentic este si o cantitate infinita de cititori… Instinctul de conservare al fiintei artistului autentic s-a manifestat dintotdeuna prin doua necesitati conditio sine qua non ale existentei sale:
- nevoia de a naste arta
si
- nevoia de diseminare a artei sale.
Tragedia existentei artistului autentic se manifesta dintotdeauna printr-un (au fost, sunt si vor fi mereu varii armistitii, dar niciodata pace) continuu conflict moral si etic si deontologic dintre:
- fiinta launtrica a artistului ( nevoia de a naste arta )
si
- fiinta sociala a artistului ( nevoia de disemniare a artei sale ).
Artistul a zimbit calm când fiinta sa religioasa a reusit sa transforme acest conflict fie intr-o drama, fie intr-o comedie.
Si a zimbit senin, linistit când arta sa si-a aflat confirmarea in zimbetul Lui Dumnezeu. Intotdeauna bun.

sub brazii de basm

carnea pe jar – mirosul

ah!… de rai lumesc. (L.O.)

Puteti citi toata conversatia pe site-ul retelei literare. Eu n-am avut decât rolul unui trecator întrebator, si din aceasta perspectiva am redat aici, ca o simpla trimitere, aceste câteva crâmpeie.

În raspunsuri, veti gasi Respiratii din cartea “Theophil Magus: Confesiuni 2004-2006″, de Leonard Oprea. Cred ca e mai bine ca Respiratiile sa va vorbeasca direct, decât prin intermediul meu sau al altora…ba chiar sa va vorbeasca direct autorul. Eu nu pot decât sa sper ca fragmentele de conversatie si confesiune de mai sus va vor aduce sau readuce în atentie acest gen literar si pe autorul sau.

Cu prietenie,

D.Noan

Similare:

Altele publicate in: Arte, Cultura, Dialoguri, Repere, Spiritualitate